Seria foto “Where Children Sleep” prezintă fotografii ale locurilor în care dorm copiii din diverse colţuri ale lumii. Kaya, o fetiţă din Tokyo, a cărei mamă îi cumpără lunar hăinuţe în valoare de 1.000 de dolari, are o cameră cochetă şi ticsită cu jucării. Bilal, băieţelul unui cioban african, doarme afară, sub cerul liber, cu caprele. Indira, o fetiţă din Nepal, lucrează într-o mină de granit de când avea trei ani şi doarme pe nişte cauciucuri, într-o groapă de gunoi. La polul opus, Jaime, un băieţel din New York, are propria cameră, într-un penthouse luxos de pe 5th Avenue.
"Ca extreme i-aş alege pe Jaime, din New York şi Lehlohonolo, un băieţel african. Jaime trăieşte într-o cameră dintr-un penthouse de pe 5th Avenue, în timp ce Lehlohonolo îşi duce zilele într-un sat din Africa de Sud. Jaime merge la o şcoală privată şi are un orar foarte încărcat, ia lecţii de judo, înot, kickball şi face cursuri de management al afacerilor. Lehlohonolo împarte aceeaşi cameră cu cei trei fraţi şi sunt toţi orfani, părinţii lor aveau HIV. Băieţii trăiesc într-o cocioabă făcută din pământ, dorm pe pământ şi când e frig afară se iau în braţe ca să se încălzească. Doi dintre fraţii lui merg pe jos la şcoală, care se află la opt kilometri, iar mesele pe care le primesc acolo sunt singura lor sursă de hrană. Când i-am întrebat, au spus că nu îşi aduc aminte când au mâncat ultima dată carne. Vulnerabilitatea şi disperarea acestor copii m-a întristat foarte mult", a spus Mollison.
Proiectul fotografului englez s-a dorit a fi un insight foto în vieţile copiilor din diverse colţuri ale lumii, însă a sfârşit prin a fi ceva mai mult decât atât: un proiect care explorează similarităţile şi diferenţele dintre copii - toţi dorm şi toţi cresc, însă doar unii au privilegiul de a visa. Pentru majoritatea, visele sunt un lux: e greu să mai visezi când dormi pe o groapă de gunoi sau afară, cu caprele.
“Sper că această serie foto va fi un prilej de reflecţie asupra inegalităţii care există în lume şi un motiv să ne dăm seama cât de norocoşi suntem noi, restul”, a mai spus Mollison.
******
Lamine are 12 ani şi trăieşte în Senegal. E elev la şcoala din satul în care locuieşte, în care doar băieţilor le e permis să înveţe carte, nu şi fetelor. Lamine stă la internatul şcolii şi împarte o cameră cu mai mulţi băieţi de vârsta lui. Paturile sunt sărăcăcioase şi sunt susţinute de cărămizi. În fiecare dimineaţă, la ora şase, băieţii încep “cursurile” la ferma şcolii – sunt învăţaţi cum să sape, cum să recolteze porumb şi cum să are câmpul cu ajutorul măgăruşilor. După-amiaza Lamine studiază Coranul (e vorba de o şcoală coranică). În timpul liber lui Lamine îi place să joace fotbal cu prietenii lui.
Jaime are nouă ani şi trăieşte alături de părinţii lui, doi fraţi gemeni mai mici şi o soră, într-un penthouse de pe 5th Avenue din New York. 5th Avenue e una dintre cele mai scumpe zone ale New York-ului, iar penthouse-urile sunt, de regulă, cele mai scumpe apartamente dintr-o clădire rezidenţială. Jaime merge la o şcoală privată şi e un elev bun. În timpul liber ia lecţii de judo şi de înot. Cel mai mult îi plac cursurile de finanţe, pe care le urmează la îndemnul părinţilor, care cred că îi vor fi utile atunci când va creşte mai mare şi va trebui să înveţe cum să administreze afacerile familiei. Jaime spune că atunci când creşte şi-ar dori să devină avocat, ca tatăl său.
Erlen are 14 ani şi e însărcinată pentru a treia oară. Trăieşte într-o favela din Rio de Janeiro, Brazilia. Casa ei e o mică baracă. De obicei doarme pe podea, însă acum că e însărcinată, mama ei a făcut schimb de locuri cu ea şi i-a permis să doarmă în pat. Fata avea 12 ani când a rămas prima dată însărcinată, dar copilul a murit la naştere. În următorul an, ea a mai pierdut încă un copil, tot imediat după naştere. Dacă de data asta copilul va supravieţui, Erlen nu se va mai putea întoarce la şcoală, pentru că va trebui să stea acasă şi să aibă grijă de el. Ea îl va creşte singură, întrucât tatăl nu vrea să audă de copil. Fata spune că şi-ar dori să devină veterinar şi să trăiască oriunde altundeva.
Jasmine (Jazzy) are patru ani şi trăieşte într-o casă mare din Kentucky, Statele Unite, alături de părinţi şi cei trei fraţi. Casa lor e la ţară şi e înconjurată de foarte multe terenuri agricole. Camera lui Jazzy e plină de coroniţe şi trofee pe care le-a câştigat la diverse concursuri de frumuseţe. Până la vârsta asta (4 ani), Jazzy a participat deja la peste 100 de concursuri de frumuseţe. Timpul liber şi-l petrece la repetiţii, ea repetă zilnic cum să meargă pe catwalk cu un trainer personal. Jazzy şi-ar dori să devină rock star când o să crească.
Roathy are opt ani şi trăieşte la marginea Phnom Penh-ului, Cambodgia. Casa lui e aşezată pe o uriaşă groapă de gunoi, iar salteaua pe care doarme băieţelul e improvizată din cauciucuri vechi. Cinci mii de oameni trăiesc şi lucrează în aceleaşi condiţii ca şi familia lui Roathy. În fiecare dimineaţă, la ora şase, Roathy şi alte câteva sute de copii fac un duş la un centru local de caritate, după care pleacă la muncă. Treaba lor e să scormoneascp gunoiul după sticle de plastic sau cutii, pe care apoi familiile lor le vând unei companii de reciclare. Roathy mânăncă cel mai adesea doar o dată pe zi, dimineaţa, la micul-dejun.
Indira are şapte ani şi locuieşte în apropiere de Kathmandu, în Nepal, cu părinţii, sora şi fratele ei. Casa lor are doar o cameră, cu un pat şi o singură saltea. Noaptea copiii împart salteaua, care e aşezată direct pe podea. Indira lucrează la cariera de granit de când avea trei ani. Familia ei e foarte săracă, aşa că toată lumea trebuie să muncească. Pe lângă Indira, la mina de granit mai lucreză încă 150 de copii. Indira lucrează şase ore pe zi, iar când se întoarce acasă o ajută pe mama ei cu treburile care mai sunt de făcut prin casă. În paralel merge şi la şcoală. Mâncarea ei preferată e supa de tăiţei. Spune că atunci când o să fie mare vrea să devină dansatoare.
Thais are 11 ani şi locuieşte cu sora şi părinţii ei la etajul trei dintr-un bloc din Rio de Janeiro, Brazilia. Ea îşi împarte camera cu surioara ei. Familia lui Thais trăieşte într-un cartier numit Cidade de Deus, care e cunoscut pentru străzile lui pline de vânzători de droguri şi pentru rivalitatea şi confruntările de stradă sângeroase dintre diverse găşti de stradă precum The Crips sau The Bloodz, din Statele Unite. Partea bună e că din 2002 încoace, de când s-a filmat “City of God” acolo, cartierul lui Thais nu mai e atât de violent cum era înainte. Thais îl admiră pe Felipe Dylon, un cântăreţ pop, şi are pereţii plini cu posterele lui. Şi-ar dori să devină fotomodel.
Alyssa trăieşte cu părinţii ei în Kentucky, Statele Unite. E singurul copil al familiei, însă bunica, unchiul şi verişorii ei trăiesc în apropiere. Casa Alyssei e mică şi sărăcăcioasă, iarna e încălzită de o sobă pe bază de lemne şi stă să cadă. În fotografie se poate observa că şi tavanul din camera Alyssei a început deja să cada... Familia şi-ar dori să îşi poată cumpăra o mică rulotă, însă nu îşi permit. Mama Alyssei lucrează la McDonalds, iar tatăl la Walmart. Toţi banii pe care îi câştigă îi investesc în creşterea Alyssei.
Joey trăieşte în Statele unite, cu părinţii şi sora mai mare. El îşi însoţeşte adesea tatăl la vânătoare şi are deja două puşti şi o arbaletă. A ucis prima lui căprioară la vârsta de şapte ani şi speră ca tatăl lui să îi dea voie să folosescă arbaleta la următoare vânătoare, pentru că s-a săturat de puşcă. Joey spune că iubeşte natura si că şi-ar dori să continue să vâneze animale şi când o să fie mare. Familia lui găteşte şi mânâncă întotdeauna hrana animalelor împuşcate, pentru că băieţelul nu e de acord ca un animal să fie ucis doar ca sport sau ca moft. Când nu e la vânătoare, Joey merge la şcoală şi se uită la televizor, alături de animalul său de companie, o şopârlă pe care a botezat-o Lily.
Bilal, 6 ani, Israel. Bilal face parte dintr-o familie de beduini arabi. Casa lor e un fel de baracă care are gard de sârmă în loc de pereţi şi o pătură în loc de podea. Bilal doarme pe jos, alături de toţi membrii familiei. Nu merge la şcoală, pentru că trebuie să aibă grijă de turma de capre a familiei, care reprezintă singura sursă de hrană şi venit a familiei sale.
Douha are 10 ani şi trăieşte cu părinţii şi cei 11 fraţi într-o tabără palestiniană de refugiaţi, în Hebron. Ea îşi împarte camera cu 5 surori. Merge la şcoală şi vrea să devină medic pediatru. Mohammed, unul dintre fraţii ei, a ucis 23 de civili într-un atentat kamikaze împotriva israelienilor, în 1996. Imediat după, armata israeliană a distrus casa în care locuia familia Douhei. Fetiţa are un poster cu Mohammed pe perete.
Tzvika are nouă ani şi locuieşte într-un bloc din Beitar Illit, în Israel, mai precis, într-o comunitate de 36.000 de evrei Haredi (ortodocşi). Comunitatea e foarte izolată şi strictă, iar televizoarele şi ziarele sunt interzise. O familie obişnuită din aceasta comunitate are, de regulă, cam 9 copii, însă Tzvika are doar o soră şi doi fraţi, cu care îşi împarte camera. El e dus la şcoală cu maşina, iar sportul e interzis din programa şcolii la care învaţă. Tzvika merge la bibliotecă zilnic şi îi place să citească scripturile. De asemenea, îi place şi să joace jocuri religioase pe calculator. Vrea sa devină rabin, iar mâncarea lui preferată e şniţelul cu cartofi prăjiţi.
Casa acestui băieţel şi a familiei sale e o saltea veche, aşezată pe un câmp de la periferia oraşului Roma, Italia. Familia lui a venit din România cu autobuzul, iar biletele au fost cumpărate din bani cerşiţi. Când au ajuns în Italia, şi-au aşezat salteaua pe un teren privat, însă la scurt timp poliţia i-a dat afară. Nu au acte de identitate, deci nu pot munci legal. Părinţii băieţelului curăţă parbrizele maşinilor la semafor. Niciun membru din familia lui nu a mers vreodată la şcoală.
Acest băieţel de nouă ani e un refugiat, victimă a războiului din Liberia. El merge la o şcoală pentru foşti copii soldat din Coasta de Fildeş (a fost copil-soldat, adică a fost antrenat pentru a mânui arme şi chiar a luat parte la război). E orfan şi trăieşte într-o baracă improvizată, pe care o împarte cu alţi colegi de şcoală.
Kaya are patru ani şi trăieşte cu părinţii ei într-un mic apartament din Tokyo, Japonia. Camera ei e ticsită până în tavan cu păpuşi şi haine. Mama ei îi croieşte toate hăinuţele – Kaya are foarte multe rochii şi paltonaşe, perechi de pantofi şi numeroase peruci, cu care se joacă. Când merge la şcoală, însă, e obligată să poarte uniformă. Mâncarurile ei preferate sunt friptura, cartofii, căpşunele şi piersicile. Spune că atunci când o sa fie mare vrea să fie cartoon artist.
Nantio are 15 ani şi e membră a tribului Rendille, din Kenya de Nord. Are două surori, doi fraţi, iar casa ei e un cort făcut din piele de vaci şi plastic, care are foarte puţin spaţiu. Noaptea, familia lui Nantio face un foc în mijlocul casei şi toţi dorm în jurul lui. Zilnic, fata are grijă de capre, merge să taie lemne din pădure pentru foc şi aduce apă de la o fântână foarte îndepărtată. A mers la şcoala din sat timp de câţiva ani, însă a decis să nu mai continue. Nantio speră că un moran (un fel de războinic din tribul ei) o s-o aleagă pentru a fi soţia lui. Acum are un prieten, dar în tribul Rendille e ceva obişnuit ca o fată să aibă mai mulţi prieteni, înainte de a se căsători. Înainte de nuntă ea va trebui să treacă printr-o circumcizie, după cum dictează obiceiurile tribului.
Maria trăieşte în Mexic, alături de părinţi şi o soră mai mare. Casa ei are trei etaje, curte, iar intrarea e securizată. Familia ei a luat siguranţa casei foarte în serios după ce unul dintre verii Mariei a fost răpit de o gaşcă de cartier. Fetiţa are 12 ani, merge la o şcoală privată şi spune că îi place să socializeze cu prietenii după şcoală şi că nu îi place să muncească. Hobby-ul ei e dansul şi îşi doreşte să devină dansatoare profesionistă. Maria are iPod, telefon mobil şi cameră cu sonerie privată.
Lewis are zece ani şi locuieşte alături de părinţi şi sora lui într-o casă din Yorkshire, Anglia. Medicii l-au diagnosticat cu Anti-Social Behaviour (comportament anti-social), ceea ce înseamnă ca nu are voie să iasă noaptea afară, nu are voie să se afle în preajma alcoolului, drogurilor, cuţitelor şi chiar a şurubelniţelor. Lewis mai are şi Attention Deficit and Hyperactivity Disorder (deficit de atenţie şi hiperactivitate) şi a mai fost diagnosticat şi cu schizofrenie. Comportamentul lui agresiv a dus la excluderea lui din şcoala specială unde învăţa de şapte ori. Lewis se simte mai fericit de când a început să ia iar medicamente, însă are şi perioade de regres, pentru că îi e dor să se joace în aer liber cu prietenii lui.
