Dublu licențiată în drept atât în România, cât și în Anglia, Alina Roșca a practicat dreptul la una dintre cele mai puternice cabinete de avocatură din Londra, Clifford Chance în City of London, unde a intrat în contact cu clienți și spețe de o mare complexitate care au format-o profesional la cel mai înalt nivel. Deși lucra acolo unde visase și unde și-ar fi dorit orice absolvent de drept să-și exercite meseria, Alina Roșca a ales, la îndemnul mentorului său din Londra, șeful unuia dintre cele mai importante și dificile departamente din firma – “Capital Markets and Banking Law Department”, să revină în țară natală și să-și asume misiunea de a contribui” la creșterea unei societatati care se are viziuni inovatoare.
Născută și crescută în inima Bucureștiului, cu o copilărie marcată de dragostea pentru artă și literatură, dar și cu un pronunțat spirit civic și justițiar, Alina Roșcă a ales să studieze Dreptul avându-l că model pe unchiul sau, avocat renumit de care a fost dintotdeauna fascinată. Specializată inițial în dreptul contractelor, dreptul naval, drept bancar, fuziuni și achizițîi, avocat Alina Roșca a lucrat la mai multe firme internaționale de avocatură până a decis să-și facă propria firma de avocatură, Roșcă Law Office, într-o zona rezidențială, unde lucrează alături de o echipa de profesionișți în special în domeniul dreptului de proprietate, cu planuri mari de dezvoltare.
Într-o țară în care oamenii trăiesc încă cu teamă de a-și apară drepturile și au rețineri în a apela la justiție, Alina Roșca își dorește să schimbe mentalități și să îi convingă pe români că este esențial, spre binele lor și al societățîi, să ia legătură cu un avocat înainte de orice pas care le-ar putea schimbă prezentul și viitorul.
- Să vorbim mai întâi despre subiectul momentului. Care sunt acum principalele probleme ale românilor în perioada această și cum îi poate ajută un avocat?
- "Cele mai mari probleme ale românilor în acesta perioada sunt legate de diverse contracte cum ar fi contractele de muncă, contractele de împrumut, contractele cu furnizori, etc. În opinia mea, cliențîi ar trebui ajutați, mai ales în această perioada, să ajungă mai degrabă la o înțelegere amiabilă decât să fie implicați în numeroase litigii pe care nu le vor putea duce mai ales din punct de vedere emoțional."
- Dacă ar fi să poți face o analiză între spețele de care se ocupă cabinetul tău înainte de pandemie și acum, ce ai putea constată?
- "Nu putem vorbi încă de o diferența substanțială în genul de spețe de care ne ocupăm, dar estimăm că va fi un nou val de litigii, dar și noi contracte sau modificarea celor existente care vor oglindi influență pandemiei asupra economiei și viețîi sociale în general."
- În ce condițîi este indicat că oamenii să apeleze la un avocat?
- "Trebuie să mergi la avocat atunci când urmează să închei un act juridic important sau chiar un capitol din viață ta, care va avea implicațîi legale, financiare, dar și emoționale pe o perioada mai lungă de timp."
- Este adevărat că românii evita să apeleze la avocați dintr-o prejudecată, dintr-o teamă de conflict? Ce anume îi reține în a apela la un avocat? Sunt principii “depășite” care ar trebui redefinite?
- "Din experiență mea romanul este priceput la toate! Consider că trebuie să găsim echilibrul în toate și să nu avem teamă de a ne a apară drepturile, chiar dacă acest lucru generează un conflict, fără a pică în extremă de a deveni procesomani. Dacă am o problemea legală sau sunt în pragul de a semna orice fel de documente importate, mă duc la avocat și mă asigur că înțeleg toate implicațiile pozitive sau negative care vor apărea că urmare a ceea ce urmează să fac."
- Ce credeți că va diferențiază de restul avocaților din România?
- "În școală din Anglia am învățat că un avocat trebuie să poată vorbi clientului în termeni clari pentru că el să înțeleagă ce presupune drumul juridic pe care trebuie să o apuce. Un client mulțumit și informat este cel care înțelege despre ce îi vorbeșți, care primește exemple că să înțeleagă toate implicațiile și care este ajutat să se proiecteze în viitor. La sfârșitul discuției, înainte de a pași pe calea justiției, care este una lungă ce poate dura ani și, de multe ori, anevoiasă din cauza conflictelor care pot apărea pe parcurs, clientul trebuie să aibă toate opțiunile posibile, cu implicațiile lor, pentru că hotărârea lui finală să fie cât mai potrivită pentru felul lui de a fi și pentru situația pe care vrea să o rezolve."
- Ați studiat Dreptul atât în România, cât și în Anglia. Ce îți aminteșți din perioada aceea?
- "Pregătirea și admiterea au fost destul de serioase, la fel că și anii de studenție pe care i-am făcut în România. Dar primul meu contact cu facultatea de drept din Anglia a fost epic, m-am simțit, sincer că în prima zi de școală. Eram fascinată de tot ce vedeam și auzeam, inclusiv de faptul că diplomă pe care urmă să o primesc se numea “Bachelor of laws LL.B.” care în latină însemna Legum Baccalaureus. Am fost foarte mândră de mine că am absolvit această școală prestigioasă, și foarte bucuroasă de tot ceea ce am acumulat atât pe plan profesional cât și personal în acea perioada."
- Cum v-ați simțit că român la Facultatea de Drept din Anglia, mai ales că ați studiat acolo începând cu 1994, cu puțîn timp după ieșirea României de sub regimul comunist? Ce știau ei despre România? Cum ați fost primită acolo? Cum vi s-a părut lumea în care ați intrat?
- "Recunosc că am reprezentat un element de curiozitate pentru ei. Credeau că vorbim o limba slavă, că suntem toți blonzi cu ochi albaștri și că nivelul nostru de educație este scăzut, pentru că își închipuiau că școlile noastre nu ne învățau decât despre partid și politică partidului comunist. Pot să spun că am fost băgată în seama de toată lumea pentru că doreau să știe mai mult despre România și despre Europa de Est. Lumea lor era diametral opusă față de ceea ce știam eu de acasă. Nu eram doar în celalată parte a Europei, din punct de vedere geografic, dar și din punct de vedere a mentalității. Știam persoane care aveau rude care emigrasera în Germania, Franța, Austruia dar nu știam pe nimeni care emigrase în Anglia și drept urmare nu aveam nici un fel de informație despre ei.
- Care simțiți că a fost cea mai grea “bătălie” dusă pentru adaptarea la o școală prestigioasă de drept din Anglia unde printre sute de studenți internaționali ați fost prima româncă? Și cu ce arme ați considerat să o duceți pentru a izbuti?
- "Nu a fost ușor. Nici nu puteau să îmi pronunțe numele, așa încât mă numiseră “Miss România” care în mintea lor însemna singură persoană pe care o știm din Romnia și care există în universitate. Mai dificil era faptul că erau grupuri, grupuri și fiecare grup reprezenta o țară. Astfel grecii și cipriotii aveau cercul lor, italienii alt grup, spaniolii altul, etc. Eu eram singură româncă. Cel mai bine m-am înțeles și m-am ajutat cu grupul celor din Israel. Ei știau mult mai multe decât ceilalți despre România și Europa de Est. Motivul pentru care am reușit a fost faptul că eram foarte ambițioasă și munceam din greu să ajung la nivelul celor care crescuseră în școli internaționale și fuseseră expuși la diverse culturi. În acest mod am ajuns până la urmă în grupul “tocilarilor” și într-o zi mi-am dat seama că, deși locuiam în Londra, eu nu știam cum arată multe părți ale orașului pentru că nu avusesem timp și nu îmi dădusem voie să pierd timpul."
- Ai avut o imagine ideală despre cum ai putea schimbă tu că absolvent de drept societatea, Justiția? Ce ți-ai dorit să poți îndrepta, în ce sectoare ți-ai dorit să-ți poți aduce aportul?
- "Inițial, am dorit să rămân în Anglia să să lucrez în City of London unde erau și cele mai multe și mai puternice firme de avocatură. Ulterior, după ce am început să lucrez pentru Clifford Chance în City of London (unde îmi dorisem) șeful meu de atunci m-a încurajat să mă întorc în propria țară și să îmi fac o carieră aici și să sprijin dezvoltarea propriei mele țări. El a fost într-adevăr un mentor pentru mine. Era șeful unuia dintre cele mai importante dar și dificile departamente din firma – “Capital Markets and Banking Law Department”. Se lucra zi și noapte – și nu exagerez. El, deși crescuse în Anglia, era la origine polonez și încuraja foarte mult dezvoltarea Europei Centrale și de Est. Că orice tânăr absolvent, și eu mi-am dorit să schimb societatea, să “îndrept” anumite nereguli pe care le simțeam, și m-am lăsat convinsă de el, că poate țară mea are nevoie de mine și așa am revenit în România."
- Cum te-a format facultatea de drept? Care au fost domeniile dreptului care te-au fascinat cel mai mult în școală și pe care ai simțit că vrei să ajungi să le practici?
- "Facultatea de Drept mi-a schimbat foarte mult modul de gândire. Mi-a deschis orizonturi noi și am aflat cât de mult mă atrage lumea afacerilor și a finatelor. Deși înclinația mea principala în timpul școlii a fost pentru literatură și arte, s-a dovedit că cel mai mult mi-au plăcut materiile care aveau la baza conceptul de business – dreptul contractelor, dreptul naval, drept bancar, fuziuni și achizițîi. Deși aceste ultime domenii nu au ajuns să facă obiectul specializării mele până la urmă m-au ajutat să mă dezvolt că și avocat. Am capacitatea de a învață și profesa în multe domenii. Îmi aduc aminte, din experiență mea, că a trebuit să învăț să îmbin dreptul administrativ cu dreptul comunității europene și cu dreptul fiscal într-un singur proiect la care am lucrat alături de Ministerul de Finanțe și o mare firma de audit administrativ din Anglia. Mi s-a părut cel mai dificil proiect și la sfârșitul lui mi-am spus că dacă am reușit să fac acest lucru nu o să existe situație în care să nu mă descurc. În prezent practic mai mult dreptul de proprietate (real estate), dreptul de proprietate intelectuală și consultanță pe ramurile de drept care se întrepătrund cu administrarea patrimoniului unei persoane."
- Care au fost începuturile carierei tale de avocat? Îți aminteșți primii ani de activitate? Cu ce te-ai confruntat?
- "Pe când urmăm cursurile Facultății de Drept din Anglia a trebuit să lucrez, în timpul verii, la o firma de avocatură din Londra. Acela a fost începutul – avocații de la acea firma de avocatură mi-au îndrumat practic pașii în ABC – ul avocaturii. De fapt a trebuit să citesc contracte voluminoase și să găsesc eventualele greșeli de ortografie sau aranjare în pagină. După ce am făcut acest “training” am înțeles și am ajuns să fiu capabilă să “citesc pe verticală” fără a îmi pierde ideea și fără a omite ceva important din text. Imediat după ce am terminat facultatea, am fost norocoasă, la firmele internaționale la care am lucrat, am fost luată la întâlniri cu cliențîi și am avut posibilitatea să învăț de la avocații cu experiență. În același timp, am întâlnit clienți cu multă experiență în lumea afacerilor și în special în negociere. M-au ajutat foarte mult să mă dezvolt că avocat. Le datorez fiecăruia dintre ei câte un pas sau măcar jumătate de pas în a deveni avocatul de astăzi."
- Când și cum ai decis să mergi pe cont propriu, cu propriul cabinet de avocatură?
- "După experiență cu firmele internaționale la care am lucrat, am decis că voi încerca pentru o perioada să am propriul cabinet de avocatură. De la “pentru o perioada” am ajuns că astăzi să am propria firma de avocatură."
- Care sunt cele mai mari satisfacții în ceea ce privește businesss-ul pe care îl ai? Dar cele mai mari încercări?
- "Cea mai mare satisfacție este când găsesc soluția cea mai avantajoasă pentru cliențîi mei. Nu este ușor să faci acest lucru, pentru că trebuie să iei în considerare nu numai legislația, dar și personalitatea, scopul și principiile clientului. Cele mai mari încercări au fost să conving, de-a lungul timpului, câțiva clienți care era previzibil că se îndreaptă către soluții greșite pentru ei, să renunțe la planurile lor."
- Unde v-ați dori să ajungeți cel mai sus că avocat în viitor? La ce cazuri visați? La ce palmares? Către ce obiective tindeți?
- "Pe viitor mi-aș dori foarte tare să ajut oamenii să își plănuiască cât mai bine modul în care își administrează averea. Până la urmă “a lasă” moștenire nu mai înseamnă demult doar a da ceva, mai degrabă înseamnă a administra. Îmi doresc să schimb un pic mentalitatea celor care spun: “Asta este. Am avut și am pierdut totul, pentru că așa a vrut soarta”. Soarta ți-o schimbi dacă îți plănuiești bine ce ai de făcut. Trebuie să ai soluții pentru toate situatile care pot apărea. Dacă lucrurile vor fi clare și simple atunci este minunat, dar, dacă apar complicații, nu vei fi luat prin surprindere, pentru ai previzionat mare parte din lucruri."
- Cât este de diferită muncă unui avocat în România față de unul din Occident?
- "Modul de a practică dreptul nu cred că diferă. Diferența este că în Occident cliențîi sunt obișnuiți și educați să se ducă la un avocat și să asculte cu atenție ce li se spune pentru a putea lua decizia cea mai potrivită pentru ei înșiși."
- Dacă ai fi decident în Justiție, care ar fi primele și cele mai importante schimbări pe care le-ai face?
- "Aș introduce un sistem legislativ asemănător cu cel din Statele Unite ale Americii. Întodeauna am fost fascinată cum această țară a reușit să “educe” legislativ și să pună în ordine un număr atât de mare de oameni care provin din toate culturile de pe glob, fiecare cu obiceiurile bune, dar și rele cu care au crescut în țară lor."
- Ce înseamnă dreptate și adevăr în meseria ta?
- "Înseamnă foarte mult, dar nu chiar totul. Fără dreptate și fără adevăr nu poate există justiție. Întodeauna perspectiva ta poate fi “dreapta și adevărată” dar trebuie ținut cont și de prevederea legală, dar și de perspectiva celor din comunitatea ta."
