Familist convins și un tată pe măsură, Temi ne-a împărtășit, pentru Perfecte.ro, cum ține pasul cu viața de familie și cariera pe care și-a ales-o!
Ai început anul bine, ai sărbătorit 24 ani de când te știi cu Monica Davidescu. Cum ați ajuns până aici și nu a intervenit plictiseală, rutină... Cum ai păstrat armonia în familie și ați rămas așa uniți?
Fiecare an începe nu bine, extraordinar, având în vedere că pe data de 13 ianuarie a fiecărui an mai adăugăm câte unul la cei deja adunați din ’95 încoace. La ce meserie avem, nu știm cum se scrie "plictiseală", din fericire pentru noi, iar rutina nu a fost lăsată să se instaureze, pentru că tot timpul am venit cu ceva nou.
Care este, de fapt, secretul unei căsătorii fericite? Ce sfaturi ai în acest sens pentru familiile la început de drum?
Nu știu dacă există vreun secret anume, ci poate fi doar, precum în cazul unei loterii, noroc! Sigur că dacă e totuși să căutăm o rețetă, ea ar fi: respect pentru persoană în primul rând și pentru starea pe care o are, înțelegere și susținere, mai ales în momentele în care se simte instabilitate. Sfaturi nu se pot da, pentru că fiecare om își trăiește viața în felul lui și fiecare om are steaua lui în frunte, sau nu!
Tu ești fericit și împlinit?
Sunt un tip fericit pentru că în 46 de ani de viață, dintre care 30 de carieră (anul acesta, în 2019, împlinesc 30 de ani de la prima apariție, de la festivalul Mamaia 1989) am trăit multe satisfacții și nu numai și am realizat că din fiecare pas pe care îl faci, indiferent că iese bine sau nu, poți învăța ceva!
Când ai plâns ultima oară?
Un om nu plânge numai la momente triste, plânge și la momente vesele. Din păcate ultima oară când am plâns, am plâns la un moment trist. Abia aștept să reechilibrez balanța.
Ai regretul că nu-i mai ai alături pe părinții tăi! Dacă i-ai avea acum în fața ta, ce le-ai spune?
Nici nu știu dacă "regret" este cuvântul potrivit pentru a exprima cât de mult le simt lipsa părinților mei. Înainte de concertul de la Teatrul Național, mi-au lipsit și mai mult, pentru că, pentru tata, care a cântat cu Andreescu, ar fi fost o încununare să-și vadă băiatul cântând melodiile lui Aurelian Andreescu.
Cum îți place să o descrii pe Dora, fetița ta, în câteva cuvinte?
Dorei cred că cel mai mult i se potrivesc cuvintele vulcan, înțelegere, perspicace, grație.
Dar pe Monica?
Pe Monica, dacă ar fi s-o descriu în câteva cuvinte, i-aș spune iubitoare, corectă, muncitoare, își respectă foarte mult meseria și nu îi uită pe cei care au sprijinit-o.
Ce calități trebuie să aibă femeia perfectă?
Nici măcar unui robot nu poți să-i spui că e perfect. Femeia perfectă există exact precum bărbatul perfect. Femeia perfectă e cea care stă lângă tine, care te înțelege, căreia îi respecți tu stările, ca la rândul ei și ea să ți le respecte, cu care mergi în timp, umăr la umăr.
Ești într-o perioadă aglomerată din punct de vedere artistic! Concerte, proiecte, Eurovision, Tribut Aurelian Andreescu! Cum le faci față și când ai timp să faci atât de multe lucruri?
E o vorba care spune “Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți să duci!”. Ca atare nu îți rămâne dăcât să îți testezi limitele!
Nu cred că am sărit din graficul pe care îl am ca artist. Sunt “împărțit” pe mai multe fronturi dar până la urmă, numitorul comun este scena! Că sunt piese de teatru, concerte, emisiuni TV, scena este elementul care se repetă în toate astea, deci eu spun că sunt în OK.
Revenind la Concertul Tribut Aurelian Andreescu, primul a fost super bine primit de public! Ai susținut un nou spectacol, pe 5 martie, cu noi invitați! Cum a fost?
Desfășurătorul pentru concertul de pe 5 martie s-a derulat la fel ca la primul concert Tribut Aurelian Andreescu, dar cu adăugirile de rigoare și îmbunătățirile din punct de vedere al oamenilor de pe scenă, al orchestrelor. Bucuria-mi imensă a fost și este să constat că fiind bine primit spectacolul din decembrie, a rezonat și a fost atât de plăcut încât s-a cerut o repetare a lui, de această dată, în Sala Mare a Teatrului Național, concert care a avut loc cu sala plină.
Pentru două ore, am sfidat timpul. Am reușit să aducem în prim plan atmosfera anilor în care muzica domina prin valoare, execuție, mesaj, forță și sensibilitate în interpretare. Toate aceste ingrediente, alături de un public generos și nostalgic, au făcut ca spectacolul să fie o reușită. În prezența lui Horia Moculescu, Jolt Kerestely, Marius Teicu, dar și a lui Dorin Anastasiu și Cornel Constantiniu, am trăit cel mai mare vis muzical în cei 30 de ani de scenă. Îmi doresc nespus să fi fost în sală…toată țara.
Este un fel de mărțișor oferit doamnelor, un cadou frumos pentru începutul lunii martie...
Da! Este un Mărțișor pe care eu și colegii mei de scenă l-am oferit pentru doamnele și domnișoarele din sală, cu atât mai mult cu cât majoritatea melodiilor cântate de Aurelian Andreescu sunt despre și pentru femeie.
Apropo, faci des cadouri?
Nu am ținut niciodată o evidență, dacă momentele în care eu fac un cadou sunt legate de o anumită perioadă a anului în care se face acest lucru, respectiv zile de naștere sau de sărbătoare, sau efectiv este la simț și cum eu mă știu pe mine și îmi place să surprind oamenii dragi, fac cadouri destul de des.
Între atâtea repetiții și proiecte reușești să te menții și pe partea “proiectelor personale”! De câte ori ai nășit anul asta? Și ce simți când botezi un copil? Ești o persoană religioasă de fel?
Nu sunt o persoană habotnică. Sunt o persoană cu frică de Dumnezeu. Nășesc cu sufletul, nu la comandă și anul acesta a început în forță, cu doi fini, amândoi băieți, dar dacă fac o socoteală de la ultimul de dinainte de cei doi, iarăși nu am o frecvență clară. Ultima dată se întâmpla acum 3-4 ani. Așa a fost să fie. Când naște soția unui prieten bun și simți că poți face parte din familia lor, dacă îți este cerut să devii părinte spiritual al copilului, o faci fără să eziți.
De ce ai renunțat la a mai mânca carne?
La carne am renunțat într-o dimineață în care Monica a spus că nu mai vrea să mai bea cafea o perioadă și eu am spus că nu mai vreau să mănânc carne deloc. Nu am simțit nicio obligație să spun asta, dar nici nu am mai simțit nevoia o secundă să mai pun gura pe carne de atunci. Nu a fost un motiv medical, nu a fost vreun alt motiv decât faptul că odată ce am emis în eter aceste cuvinte, fiind un tip echilibrat care respectă ceea ce spune, de 4 ani de zile nu am mai mâncat carne, brusc.
Ce ți-ai propus să reușești să faci anul acesta? Cum vrei să mai “crești” profesional? Ce oferte TV “cântărești”? Pe unde te vor mai vedea cei care te plac și te iubesc?
În prima jumătate a anului să duc la bun sfârșit proiectele pe care le-am gândit de anul trecut și care au început să prindă aripi la începutul acestui an, respectiv continuarea spectacolului Tribut-Aurelian Andreescu și piesa de teatru care are premiera pe 25 Martie, “Eu te cred, da' tu mă minți”, iar în a doua parte a anului poate reușesc o punctare profesională a momentului împlinirii 30 de ani de la lansare, din septembrie ’89.
Aici e un proiect pe care îl gândesc, îmi doresc să-mi iasă, dar nu mă canalizez strict pe el, pentru că nu vreau să-l blochez. La TV pot apărea proiecte de unde nu mă aștept, nu știu în momentul de față, e o pauză. În schimb, pot continua cele care au fost începute de mult. În orice caz, timpul îmi e prieten.
