SoFashon, un brand consolidat
Perfecte: Ai 25 de ani si deja de 4 ani te ocupi de brandul tau, SoFashon. Altii incerca mai multe variante pana se hotarasc la un job sau un business. Tu cum ai stiut de la inceput ce drum vrei sa alegi?
Diana Bobar: Pentru mine totul a inceput de la pasiune si s-a transformat apoi in afacere. Am pornit prin a avea un blog de moda (chiar printre primele din Romania) si ma pasiona sa gasesc tot felul de comori in magazinele de second hand din Timisoara. Cu hainele si accesoriile – majoritatea retro, vintage – organizam sedinte foto improvizate cu o prietena de-a mea care cocheta cu modelingul. Iar fotografiile le puneam mai apoi pe blog si primeam comentarii foarte pozitive de la cititori. In aceeasi perioada modificam si taiam hainele vechi ale mamei mele, camasile de matase nepurtate ale tatalui meu si imi faceam topuri si bluze pentru mine. Tot ce lucram era improvizat, dar asa am invatat sa cos. Apoi m-am documentat mai mult despre munca de croitorie, am printat tipare de baza de pe net si am incercat sa le pun in practica, astfel am invatat multe reguli de croitorie. Prima masina de cusut la care am lucrat a fost imprumutata si prima colectie de haine am cusut-o la masina pusa pe calorifer, deoarece nu aveam o masa destul de inalta pe care sa o pun. Dupa ce am luat primele comenzi, am cumparat o masina noua de cusut si o masa potrivita ei. Cred ca a fost primul moment in care mi-am dat seama ca pot sa dezvolt afacerea si ca pot sa cresc mult inspre meseria de 'fashion designer'. Acum lucrez impreuna cu Florina Erimescu (cea care face bijuteriile Josephine) intr-un atelier dragut in Timisoara, am angajate care ma ajuta pe partea de productie, colaborez cu cateva magazine atat reale, cat si online, unde se gasesc (si se vor gasi in curand in mai multe locuri) produse facute de mine si sper sa finisez cat mai repede urmatoarea colectie.
La doar 25 de ani, alte femei inca viseaza ca altii sa le implineasca toate dorintele. Tu reusesti sa te intretii din munca ta?
Sigur ca da. Am ajuns deja in punctul in care am reusit sa cumpar masini industriale, in care reusesc sa imi platesc lunar angajatele si contributiile la stat, chiriile etc. A fost al naibii de obositor si de greu pana acum, au fost multe momente in care asteptam dupa magazine sa imi plateasca facturi, in care ajungeam sa am datorii de la prietenii care ma ajutau cand mai aveam nevoie (rar, dar au mai fost situatii cand am fost nevoita sa imprumut bani ca sa pot sa platesc chiria etc.). Tot timpul e mai dificil cand colaborezi cu oameni neseriosi, pentru ca nu poti sa te bazezi pe ei.
Cum ai pus bazele brandului tau? Ai investit ceva sau a fost modelul “fiecare client fericit aduce alti 3 clienti”?
Nu am avut absolut nici o investite. Primele materiale le-am cumparat dintr-un depozit de materiale din Timisoara de la reducere, din banii pentru mancare ce ii primeam de la parinti in timpul facultatii. Deci tot ce am facut pana acum a fost construit treptat si pas cu pas.
Diana Bobar, in mijlocul modelelor dupa prezentarea colectiei "Neon", primavara-vara 2013
Exista o tensiune in breasla, se sezbate aprins daca oricine face haine se poate numi “designer” sau doar stilist, croitor. Tu te numesti “designer” fara ezitare? Ce iti da aceasta legitimitate?
Niciodata nu imi spun designer, oamenii din jur imi spun asa din nevoia de a-mi defini activitate. Eu am studiat pictura din clasa a 4-a, tot ce spun despre mine e ca imi place sa fiu creativa in tot ceea ce fac. Dar nu ma deranjeaza sa mi se spuna designer, cat timp produc colectii de haine periodic si imi dezvolt activitatea in domeniul modei, ma gandesc ca ma incadrez in categoria ‚designer’. Nu ma deranjeaza nici cand mi se spune ’croitoreasa’, pentru ca stiu sa cos si sunt mandra de asta.
Pe langa colectiile lansate de tine, lucrezi si la comanda rochii de seara sau rochii de mireasa. Cate estimezi ca ati facut pana acum?
Habar n-am. Prea multe sa mai imi aduc aminte. Dar din munca la comanda am invatat foarte multe despre tesaturi si croiuri, tipare si tipuri de corp. Cel mai bine e sa inveti prin experiente, in orice domeniu ai fi, nu doar in munca.
Cine sunt clientele tale?
Fete tinere, independente, care doresc sa se fie remarcate si care doresc sa aibe haine diferite de cele de pe piata, pana la doamne cu o varsta mai inaintata care doresc altceva, alt stil de haine decat cele batranesti care se gasesc in comert. Majoritatea vor sa fie mai cochete, mai elegante, diferite cu siguranta.
Rochie de mireasa Diana Bobar cu accesorii Josephine. Foto: Theo Manusaride
Azi in Timisoara, maine in toata tara
Diana s-a nascut in Caransebes, dar s-a mutat in Timisoara la varsta de 18 ani, pentru a urma studiile Facultatii de Arte Plastice si Design. Pe masura ce studia, experimenta si punea si in practica arta design-ului. Desi piata este mult mai orfetanta in Capitala, ea refuza sa se mute, chiar daca asta inseamna ca primavara sa vina de doua-trei ori pe luna in Bucuresti pentru probe. Face naveta si nici nu isi mareste afacerea pe cat ar putea: face acest sacrificiu pentru ca numai in Timisoara se simte ca acasa.
Cum este sa lucrezi din Timisoara pentru multe cliente din ale orase? Cum arata viata ta?
E putin mai greu cu comenzile din alte orase, din cauza distantei si a faptului ca mie imi place sa fac cel putin o proba cu clienta pentru rochia ei. Avem multe comenzi pe care le facem la distanta, fara proba si ies foarte bine, aici depinde si de modul in care se iau masurile.
Viata mea se intampla la atelier. Petrec aici in momentul asta aproape 14-15 ore pe zi, uneori chiar mai mult. In ultimul timp am fost la Bucuresti pentru probe cel putin odata pe luna, insa o sa raresc drumurile pentru ca e foarte obositor si pierd mult timp, pe care altfel l-as investi in croit sau cusut.
De ce nu te muti din Timisoara?
Am fost intrebata de foarte multe ori asta, dar ce ma tine in Timisoara este linistea orasului si oamenii calmi care locuiesc aici, nu mi-ar place sa traiesc intr-un oras zgomotos. Efectiv aici ma simt acasa si nu am nevoie de altceva.
Vedetele apeleaza la tine cand au nevoie de o tinuta?
Am mai avut si persoane publice din Romania ca si cliente, dar avand in vedere faptul ca eu locuiesc si lucrez in Timisoara, este mai greu sa onoram comenzi datorita distantei si a probelor. La o tinuta de scena sau la un eveniment black tie, o rochie necesita mai mult decat o singura proba.
Cu ce designeri ai colaborat?
Cu Coca Zaboloteanu pentru pantofi si cu Florina Erimescu care face bijuteriile Josephine, cu care si lucrez in acelasi atelier.
Care e planul tau pentru anii care urmeaza? Ce vrei sa se intample cu brandul tau?
Imi doresc sa reusesc sa formez o echipa care sa functioneze si fara mine fizic prezenta la atelier. Imi doresc sa pot sa calatoresc mai mult, sa descopar diferite culturi, care sa ma inspire si sa ma ajute sa imi dezvolt creativitatea. Si sper sa ajungem sa lucram cat mai mult piese din colectii si cat mai putin comenzi dupa ideile clientelor. Cu colectiile as vrea sa mergem la targuri de moda prin Europa, imi doresc buyeri de la magazine din strainatate care sa fie stabili, seriosi si care sa imi aprecieze si promoveze munca in tarile respective.
E un drum foarte foarte lung, deseori simt ca se intampla cu ‘’mersul piticului’’ tocmai datorita faptului ca nu am avut si nici nu am o investite mare care sa ma ajute sa cresc brusc. Dar nu e imposibil si inca mai am surse pentru a-mi regenera energia.
Cosi si nopti si zile, mai ai timp de viata personala? De prietenii tai, de prietenul tau?
Lucrez foarte mult, da. Prieteni nu am prea multi, dar nici nu cred ca ai nevoie de foarte multi in viata asta. E important sa fie buni. Iar prietenul meu deseori vine la atelier si sta cu mine pana imi termin treaba, ceea ce e genial. Astfel pot sa fiu super-eficienta cu timpul liber pe care nu prea il am.
Ai facut sute de rochii de mireasa. O vei face si pe a ta?
Haha, habar nu am. Nu cred ca o sa am rabdare – daca ar fi asa mi-as face o rochie conica din piele bej cu detalii de dantela frantuzeasca – asa mi-o imaginez cel putin.
Unde iti place sa mergi in vacanta?
De aproape 5 ani de zile, de cand am inceput sa fac haine, nu am avut o vacanta in adevaratul sens al cuvantului. Am mai calatorit in cate un weekend, am mai vazut cate o capitala europeana, insa inca astept vacanta aia perfecta in care te detasezi si te deconectezi si in care te regasesti si iti restabilesti prioritatile. Deci ca sa iti raspund la intrebarea ta: oriunde unde exista apa si o plaja, soare si liniste.
Cand nu faci haine pentru altii, cum iti alegi hainele pentru tine? De unde le cumperi, unde le comanzi?
Imi impart dulapul cu sora mea, Flo, care e cu noi la atelier si ma ajuta. Ea face de obicei cate-o rochie sau fusta noua cand are timp si pentru noi. In rest piesele de baza cum ar fi un maieu alb sau un cardigan (nu am masina de tricotat la atelier) le cumpar cand sunt reduceri in magazine. Am fost impatimita cu pantofii, dar mi-a cam trecut. Ironia e urmatoarea: cu toate ca lucrez in domeniul modei si produc haine, nu sunt pro consumerism. Urasc mall-urile si urasc moda pe banda. Eu cred ca ar trebui sa ne imbracam doar in tesaturi naturale astfel incat sa ne simtim bine cu hainele pe care le purtam si sa nu le aruncam dopa 2 spalari.
Aaaa imi plac si magazinele second hand unde poti sa gasesti multe piese bine facute care au rezistat in timp.
Cat de mare e dressingul tau?
Nu foarte mare, dar e extraordinar de plin. A fost amuzant cand s-a desfacut placajul din spatele dulapului (care nu era sprijinit de nici un perete) si au cazut multe haine prin spatele dulapului.
Ai ochiul format pentru frumos. Cum arata casa ta?
Locuiesc intr-un apartament inchiriat unde doar dorm, ca sunt oricum toata ziua la atelier. Dar daca ar fi sa am o casa mi-ar placea sa fie cat mai alba, luminoasa, cu foarte putina mobila maro inchis din lemn masiv si cat mai goala/spatioasa.
Ai imbracat femei scunde, inalte, slabe sau cu forme. Cum crezi ca arata femeia perfecta?
Femeia perfecta e cea care se iubeste asa cum e, cu tot cu defecte. Inca n-am intalnit-o.
Mai multe fotografii si informatii despre Diana Bobar puteti gasi pe site-ul ei.: dianabobar.com
