Cum spune chiar Elena Lasconi, inițiatoarea campaniei PRO TV “Femeia ca o pradă”: “în România, acum mai puțin de 150 de ani, aveam legislație de cum să îți bați legal nevasta. Adică, parul nu trebuia să fie mai gros decât distanța dintre degetul mic și degetul mare unite, iar în momentul în care o bați, să nu se rupă. Dacă el nu se rupea și era mai subțire decât limitele impuse, era OK în fața legii.”
Tocmai de aceea, mai sunt multe de făcut. Se spune că, pentru a rezolva o situație, primul pas e să aprinzi lumina și să te uiți cu atenție la problemă. Elena Lasconi asta a făcut în cadrul campaniei “Femeia ca o pradă”. Pentru protv.ro și perfecte.ro, jurnalista a povestit ce impact a avut asupra ei campania care a impresionat milioane de români-după cum arată atât audiențele, cât și reacțiile telespectatorilor.
Ca să realizezi reportajele, mi-ai spus că ai participat la ședințe de terapie de grup alături de victimele violenței domestice. Ce ai simțit la aceste terapii și care e cea mai importantă concluzie?
Aceste ședințe au avut un impact foarte mare asupra mea și mi-am dat seama cu adevărat cât de important este background-ul cu care vii din copilărie. În plus, am realizat ceea ce puțini înțeleg: există mai multe feluri de abuzuri, de violență, nu doar cea fizică reprezintă o problemă. Sunt șapte forme de violență și toate au consecințe grave. Violența fizică implică bătaie și agresiune fizică. Apoi avem violența psihologică, violența verbală, violența sexuală, despre care nu vorbește nimeni, pentru că e în fișa postului ca femeia să fie la dispoziția bărbatului, violența economică, atunci când femeia este ținută casnică acasă și nu i se dau bani suficienți pentru nevoile elementare sau, dimpotrivă, câștigă bine și i confiscă banii, violența spirituală, când o femeie nu e lăsată să meargă la Biserică sau să își urmeze credința și violența socială, în care o femeie e izolată de restul lumii.
Românii încă închid ochii când în preajma lor o femeie e abuzată?
Din păcate, mulți încă fac asta. Pare că suntem mai deranjați de bormașina pe care o auzim la vecinul decât de strigătele disperate ale unei femei. La Târgu Mureș a fost un caz al unei femei care a fost torturată cum vedem prin filme timp de 24 de ore și nimeni nu a intervenit. Nimeni din blocul respectiv nu a sunat la Poliție timp de 24 de ore. În toate locurile importante poate să existe o victimă a violenței domestice, care nu poate să funcționeze normal în viața de zi cu zi pentru că are creierul setat să supraviețuiască. Noi avem impresia că dacă trăim în bula noastră, nu ni se întâmplă nimic, dar nu putem trăi doar în bula noastră, pentru că profesoara care îți învață copilul poate să fie o victimă a violenței domestice și acest lucru să aibp repercusiuni. Aceste femei sunt peste tot. Am avut, de exemplu, o doamnă deputat, victimă a violenței psihologice.
Ce ar trebui să știe o femeie care vede campania realizată de tine, dar încă e într-o situație în care e abuzată?
Ar trebui să știe ce, din păcate nu realizează multe victime: că, de fapt, ele sunt extrem de puternice. Victimele care ies dintr-o relație toxică, după o perioadă în care fac terapie și își vindecă rănile, se descurcă foarte bine în viață, tocmai pentru că sunt foarte puternice. Tocmai pentru că sunt foarte puternice, ele sunt autoprogramate să supraviețuiască într-un mediu de abuz.
Doar femeile sunt victimele violenție domestice? Un bărbat nu poate fi în această situație?
Ba da, sunt și bărbați, dar procestul e mult mai mic. 1% din victimele violenței domestice sunt bărbați. De regulă sunt victime ale bullying-ului din partea femeii. Sunt și cazuri în care se pune problema de violență fizică, dar sunt mai rare.
Ai întâlnit tot felul de povești, unele de film. Care a avut cel mai mare impact asupra ta?
Toate au avut impact, dar e un caz care a rămas în sufletul meu parcă și mai adânc. Este cazul Simonei, din Hunedoara. Simona este paralizată de la axilă în jos, pentru că a fost înjunghiată de soț. În timp ce ne pregăteam filmarea, când încă nu începusem să vorbim oficial, mi-a povestit de copilăria ei, de perioada când tatăl ei găsea motiv din orice ca să o bată. În urmă cu 21 de ani, tatăl ei și-a omorât-o amanta și a lăsat-o în fața casei. I-a spus soției, adică mamei Simonei “ți-am adus un cadou și a încercat după aceea să se sinucidă.” Când îmi povestea asta, Simona a zis dintr-o dată: “și atunci ai venit tu (adică eu, care eram pe vremea aceea reporter la PRO TV Deva. Simona continuă: “eu eram atunci reporter la Pro Tv, eu eram în picioare pe terasă și tu ai vrut să vorbești cu mine și eu nu am vrut să vorbesc cu tine. Și eu, de 21 de ani regret că nu am putut să vorbesc cu tine pentru că mie îmi era teamă că atunci îți spun mai multe decât ar trebui.” Și la un an de la chestia asta, soțul ei a înjunghiat-o în coloană și a rămas paralizată de la gât în jos. Pe această femeie, practic pe Simona, eu am cunoscut-o când era în picioare și când era paralizată. Mi s-a părut incredibil cum ni s-au intersectat drumurile . Și ea de peste 20 de ani se gândește că poate într-o zi, eu o să fac un material despre violență domestică și cumva o să ia legătura cu mine să vorbesc cu ea.
Ce efect a avut campania chiar asupra femeilor care au decis să îți vorbească și și-au asumat statutul de victimă a violenței domestice?
Spre bucuria mea, toate sunt foarte fericite după ce au dat interviul, sunt fericite că au vorbit și s-au implicat în această campanie. M-au și chemat în tabara victimelor violenței, m-au și medaliat, mi-au dat și diplomă. Asta arată că ele s-au simțit în siguranță, dar și că a avut un efect pozitiv asupra lor această inițiativă.
