De cât timp ești la PRO TV?
În grup am ajuns în 1994, când am început să fac cercetare pentru ProFM. Nu știam ce înseamnă grupul MediaPro. Eram la o companie de cercetare care măsura audiența pentru radio, la vremea respectivă, și am pornit de la chestionare în stradă. Eram în anul patru. Pentru mine, era o supertreabă pentru că, una la mână, interacționam direct cu oamenii și aflam părerea lor și, doi la mână, aveam un venit extra pe lângă bursă, care făcea ca lucrurile să fie mult mai ușoare.
După aceea, am lucrat la Data Media, compania de cercetare care măsura audiența pentru PRO TV.
Eu am terminat informatică economică și mi se părea că datele sunt introduse mult prea greu, așa că am făcut un soft care automatiza introducerea datelor de audiență. Nu era o mare inginerie, dar la momentul respectiv a fost o chestie foarte bună. Tot aici am cunoscut-o pe viitoarea mea șefă, Dana Șarba, care acum este în Statele Unite. Când Danei i s-a propus poziția de research manager la PRO TV, avea nevoie de o asistentă, poziție pe care mi-a propus-o, dar eu am refuzat-o. Nu știam exact ce este PRO TV. Mi-a zis: ”Hai, vino măcar să vezi birourile!”. Era clădirea din Foișor, care pentru 1995 era Starship Enterprise, impresionantă... Când am ajuns acolo, am zis: ”Când vrei să încep? Cât e salariul? Nu contează!”. Și așa am început.
Ce presupunea munca ta?
Atunci când a plecat Dana, am fost promovată ca manager de cercetare. Departamentul era format din mine și dintr-un om de zăpadă, adică la un moment dat eram eu singură (râde), acela era departamentul. La începuturi, toată lumea făcea de toate: am făcut campanii, am vorbit cu oamenii, am mers în piață și, dacă ți-aș zice că munceam de luni până duminică, câte zece ore pe zi și n-am avut concedii timp de patru ani, n-o să mă crezi.
Audiențele TV se măsoară acum cu people meter pentru că, în 1999, am fost câțiva nebuni care au încercat să le spună oamenilor din această piață că acesta e viitorul și n-o să ajungem nicăieri dacă nu măsurăm cu peoplemetrie și cu aparate, ci continuăm cu jurnal. Și, într-adevăr, piața a evoluat tocmai pentru că am trecut la acest sistem de măsurare.
Ce ai spune despre tine, dacă ar trebui să te descrii în câteva cuvinte?
Sunt vorbăreață, asta știe toată lumea... Cred că cel mai mult pe lumea asta îmi plac oamenii. Cu toate că îmi place să am anumite lucruri și țin la ele, nu mă atașez foarte tare de lucruri. În schimb, mă atașez de oameni. Cei care mă pot face extrem de fericită, dar mă și pot dezamăgi, în anumite momente, sunt doar oamenii. Țin foarte tare la ei și mi se pare că sunt singurii de la care putem să învățăm ceva. Adică, faptul că apare o tehnologie nouă se datorează faptului că niște oameni au fost în spatele ei. Cred cu tărie că oamenii fac diferența.
Ce îți place cel mai mult la cariera ta de până acum?
Îmi place tot și n-aș schimba nimic. Cred că fiecare dintre noi se naște și are un impact asupra lumii în care trăiește, chiar fără să ne dăm seama. Cu siguranță, avem un rol, avem ceva de făcut și avem ceva de învățat.
Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de tine aici, la PRO TV?
După șapte ani de research, am învățat foarte multe lucruri și, ca orice om, îți dorești și altceva. Și a venit, în 2003, propunerea de a face un canal TV de la zero. N-a fost ușor. El se numește PRO CINEMA. Am împins, tras, calculat... până să iasă, a fost ca la naștere! Și, ceea ce ne-am propus de la început cu el, să fie un canal premium de filme și seriale, se pare că a ieșit. În primul an, a fost foarte greu. A mers foarte bine canalul și merge foarte bine în continuare. A fost o perioadă interesantă și bună pentru mine. Am avut satisfacția de a face un lucru cap-coadă. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pentru mine.
Cum ți-ai dat seama că aceasta este meseria potrivită pentru tine?
Sunt un om de cifre, mi-a plăcut matematica. La ASE, eram foarte puține fete, la informatică economică. Aveam foarte multe posibilități. În momentul în care am terminat facultatea, puteam să mă fac și broker și contabil și programator. Am făcut și un an de marketing, un an de management, foarte multe lucruri...
Fiecare om are o strângere de inimă. Se gândește: oi fi luat decizia bună? Am avut nenumărate oferte, și din străinătate, și au fost momente în viața mea când m-am îndoit. O fi fost bine, n-o fi fost bine ce am ales în viața mea? Eu cred că este mai bine să ne facem griji despre ceea ce ni se întâmplă în momentul de față. Trecutul trebuie luat ca atare, iar viitorul, om trăi și-om vedea. Mi se pare că suntem datori să avem grijă de ziua de azi, că este singurul lucru sigur.
Ai vreun sfat pentru femeile își doresc o carieră la fel ca a ta?
Eu am fost norocoasă. Nu înseamnă că eu sunt mai deșteaptă, că știu mai multe lucruri... se poate și asta. Dar întotdeauna ne ajută și contextul. Ce sfat le-aș da? Să fie foarte atente la context. Dacă ți se oferă o ocazie, să nu-i dai cu piciorul. Să stai un pic să te gândești. Ceea ce greșim noi este că nu încercăm. Ne e frică atât de mult să nu schimbăm ceva, să nu perturbăm ceva, încât nu mai încercăm.
Eu sunt o norocoasă, care s-a aflat la momentul potrivit, în locul potrivit, cu oamenii potriviți. Și nici nu o să zic vreodată că n-am avut noroc în viață. Acum o să zic o vorbă de-a mamei mele: trebuie să ai 90% minte și 10% noroc. Minte și muncă. Dar trebuie să ai acel 10% noroc.
Care sunt pasiunile, hobby-urile tale? Ce-ți place să faci în timpul liber?
Am trei copii și asta îmi ocupă tot timpul. O fată de 17 ani, un băiat de 9 ani și o fată de 6 ani. Copiii sunt hobby-ul meu, am fost singură la părinți și atunci mi-a dorit mulți copii și i-am și avut. Ei sunt și cea mai mare bucurie și cea mai mare bătaie de cap. Dar întotdeauna bucuria compensează orice altceva. Îmi place să schiez, îmi place să merg la munte, îmi place marea. Îmi plac filmele și serialele - printre preferate se numără ”Shawshank Redemption” și ”M.A.S.H.” - și cred că, dacă mi-aș fi ales o altă carieră, ar fi fost în legătură cu oamenii. În zona de sociologie, psihologie.
Cum arată o zi perfectă pentru tine?
Mi-ar plăcea ca dimineața să stau la cafea cu soțul - copiii să fie deja la școală. Îmi place să vin la muncă și aici să stau cu oamenii și să vedem ce putem să facem și mai bine, iar seara mi-ar plăcea foarte tare să stau cu fiecare dintre copii și să-i ascult. Pe lângă faptul că trebuie să-i iei în brațe, trebuie să simtă că sunt importanți pentru tine, să-i asculți, cu tot ceea ce au ei să-ți spună.
Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodată, din punct de vedere profesional?
Complimentele pe care le țin minte și care mă bucură cu adevărat nu sunt neapărat cele care mă privesc pe mine, ci cele care sunt la adresa echiei pe care o coordonez. Mă bucură să știu că eforturile și munca celor peste 40 de oameni de marketing PRO TV sunt înțelese și apreciate.
Dacă te-ai întâlni acum cu tine la început de carieră, ce ți-ai spune? Un sfat sau o constatare despre viață la care ai ajuns acum.
Să fiu mai răbdătoare și mai puțin impulsivă. Pentru că asta ne lipsește tuturor. N-avem timp să-i ascultăm pe ceilalți. Am citit de curând un articol în care scria că nu mai ascultăm ca să înțelegem, ci ascultăm ca să reacționăm. Ceea ce e foarte rău. Trebuie să ai răbdare ca să-i asculți pe ceilalți, să-i înțelegi... Cred că, dacă i-aș zice ceva Luciei de acum 20 de ani, i-aș spune: ”Fii un pic mai răbdătoare, singura modalitate prin care poți să evoluezi este să-i asculți pe ceilalți”.
Vezi și: "Românie, țara mea" de Celentano