Celebra competiție este în plină desfășurare și implică o mare desfășurare de forțe, iar Dana găsește timp și să se bucure de cei doi băieți ai ei, Marc și Victor. Curioși să aflați ce ritual respectă în fiecare primăvară? Aflați în interviul de mai jos.
Ați ajuns deja la cel de-al treilea sezon al competiției FIRST Tech Challenge Romania. Cum e față de primul?
Avem deja peste 2000 de copii înscriși în acest program, din 70 de orașe din România, ceea ce este deja un succes. Să organizezi regionalele, de exemplu, implică foarte multe resurse, atât financiare, cât și umane. Ca orice proiect care se dezvoltă, are nevoie de mai mulți oameni. De exemplu, anul acesta, ne deplasăm la regionalele din țară (Iași, Timișoara, Cluj) în jur de 20 de oameni. Lor li se alătură, în fiecare oraș, cel puțin 30 de voluntari, cei mai mulți de la universitățile tehnice sau de la companii de IT care ne ajută cu jurizarea.
Ai fost la ambele regionale de calificare de până acum, cea de la Iași și cea de la Timișoara. Care a fost atmosfera? Ce ai auzit cel mai des de la participanți?
Doar dacă ești în sală poți să înțelegi cât de multă adrenalină e la o astfel de competiție. Mulți dintre copii spun că FIRST Tech Challenge le-a schimbat viața. Unii spun că nu-și pot imagina cum ar fi arătat adolescența lor fără programul de robotică, această etapă a vieții se învârte, de fapt, în jurul acestui program. Ei nu învață doar să facă roboți, ci interacționează cu alți copii care au aceeași pasiune. Învață să formeze echipe, pentru că este un concurs între echipe, iar ei pun foarte mult suflet în ceea ce este un mic start-up. Dacă m-a impresionat ceva la aceste regionale este creativitatea copiilor, au venit cu mascote, unii au făcut brioșe cu logo-ul echipei, au printat 3D mici jucării pe care le-au împărțit copiilor mai mici care au venit să-i vadă. Am avut chiar o competiție de șosete. Pe terenul de joc se intră desculț, pentru că este locul unde se mișcă roboții și orice obstacol, oricât ar fi de mic, poate afecta performanța lor. Adolescenții iubesc șosetele colorate, cu diferite modele, și competiția de șosete a avut și ea mare succes.
Care crezi că e cheia succesului pentru echipele care se califică în finala Campionatului Național?
Unitatea echipei, studierea cu atenție a regulamentului, pentru că sunt multe feluri în care poți să aduni puncte cu robotul tău, și, bineînțeles, interesul și timpul pe care îl petreci muncind la robot.
Apropo de finală, cum stați cu pregătirile?
Finala e între 22 și 24 martie, la Sala Polivalentă din București, unde invit pe părinții și bunicii chiar și cu copii mai mici, intrarea este liberă. Poate fi o experiență motivațională pentru copilul care află astfel că poate să-și petreacă weekend-urile și altfel decât în fața jocurilor de pe calculator.
La Polivalentă va fi o desfășurare de forțe spectaculoasă. Avem un cub uriaș format din monitoare, chiar în mijlocul sălii, și se poate vedea foarte bine întreaga competiție de oriunde stai. Vor fi în jur de 120 de echipe, fiecare va avea standul ei, pe care copiii îl personalizează. Dacă vreți, putem spune că toată Polivalenta arată ca un târg de robotică la care îi invităm pe vizitatori. Standurile sunt care mai de care mai impresionant decorate, unele au leduri colorate, monitoare interactive, fiecare echipă încearcă să-și prezinte cât mai bine robotul. Cei care vizitează sunt întâmpinați de mascote. Anul trecut am chemat la începutul competiției mascotele pe scenă, crezând că sunt vreo trei. S-a umplut scena! Anul acesta mă aștept să nu mai aibă loc. Mă gândesc să facem chiar o coregrafie a mascotelor.
Care sunt criteriile principale de jurizare? S-a schimbat ceva de la ediția de anul trecut?
În fiecare an tema competiției este alta, roboții trebuie să îndeplinească alte sarcini, tocmai ca să nu poți veni cu același robot de anul trecut.
Cum îți vei petrece începutul primăverii? Ai planuri pentru 1 și 8 Martie?
Abia aștept primăvara! A fost parcă o iarnă foarte lungă. Simt nevoia să stau mai mult în natură. Am chiar o competiție cu prietenii, cine vede prima dată o tufă de forsiția înflorită, acele flori galbene care se mai numesc și ploaie de primăvară și apar primele în parcuri, anunță toată gașca.
Faci mărțișoare împreună cu băieții tăi sau preferați să le cumpărați? Ai vreun loc preferat?
I-am învățat pe băieți să dea mărțișoare fetelor. M-au întrebat de ce nu oferă și fetele mărțișoare, cred că le-ar fi plăcut să primească și ei. Le-am spus că inițial, tradiția era exact invers și chiar și acum, în unele părți din țară, ea se respectă. Pe lângă mărțișoare, mai avem un obicei al nostru, în fiecare primăvară. Cum dă iarba în parc și prind o zi cu soare, îi scot pe băieții mei, Marc și Victor, la picnic. E felul în care sărbătorim noi noul început al naturii, cu mâncare bună pe pătură. Avem chiar și un coș special de picnic, cu tacâmuri și pahare.
Cât timp mai petrece Victor meșterind la robot?
Își petrece weekndurile la hub-ul de robotică și după-amiezile citind diverse articole despre tehnologie.
Ce planuri ai pentru acest an?
Îmi doresc ca „Nație Prin Educație” să ajungă în și mai multe orașe din țară, la copiii pasionați de inginerie și robotică. Le mulțumesc partenerilor care susțin financiar proiectul și în măsura în care sunt și companii mai mici care își doresc să sprijine un anumit liceu de oriunde din România le aștept să construim ceva și mai mare și mai frumos în domeniul roboticii.
Vezi și: Dana Razboiu, in lumea robotilor
