În cartea ei, „Scrisori către o tânără gimnastă”, Nadia Comaneci povestește despre câteva momente care au reprezentat adevarate cumpene de viață. Fosta mare gimnastă descrie câteva etape în care se poate spune că a fost ocrotită de Dumnezeu.
Imediat după naștere, medicii i-au descoperit Nadiei două hematoame la cap și i-au spus Ștefaniei Comăneci, mama Nadiei, că oricând se poate aștepta la ceva grav. Atunci s-a produs prima minune! Sfătuită de o bătrână, Ștefania a asezat-o pe Nadia pe pragul bisericii din Onești, într-o dimineață, la momentul intrării preotului, și a trecut apoi de trei ori peste ea, cum spunea descantecul.„La doar câteva zile, acel rău dispăruse ca prin farmec, iar fata nu a mai avut nimic. Ce-mi spusese bătrâna funcționase de minune”, a povestit „Ștefania Comăneci pentru wowbiz.ro.
Doi ani mai târziu, Nadia avea să treacă a doua cumpănă. Se afla în casa bunicilor, iar afară se pornise o mare furtună și grindină. Cu câteva clipe înainte ca plafonul să se prăbușească, bunicul a reușit să o scoată pe fetiță din încăpere.
O altă întâmplare s-a produs pe când Nadia avea 5 ani. În timp ce traversa un pod înalt de aproape 6 metri, ea a alunecat și a căzut, ridicându-se apoi miraculos, fără a păți absolut nimic.
„Nu pot sa spun exact la ce vârstă am aflat despre aceste trei întâmplări. Din ce îmi aduc aminte, le-am auzit de la mama, pe la 6-7 ani. Dar parcă am senzația că le știu de cand m-am născut. Când suntem mici nu realizam pericolele care ne pândesc. Cred însă că avem îngeri păzitori care ne ocrotesc, care se regăsesc fie în mama, în tata sau în bunici. Pe mine mama și tata m-au făcut să cred în Dumnezeu, să mă alătur de mică bisericii. Sunt o persoană care crede în puterea protectoare a lui Dumnezeu”, a spus Nadia Comaneci pentru aceiași publicație.
Cum a fugit Nadia Comăneci din România
În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989, Nadia Comăneci părăsea România. Tot în cartea „Scrisori către o tânără gimnastă”, Nadia povestește cea mai periculoasă aventură din viața ei: trecerea frauduloasă a frontierei.
Grupul de români, alături de care se afla Nadia, a fost ajutat să treacă granița spre Ungaria de către un cioban, pe nume Gheorghe Talpoș.
„Mi-amintesc că era o situație tâmpită, că eram pe punctul de a fi ucisă din cauza unui om fără niciun simț de orientare. Nu ziceam nimic, pentru că nimeni nu avea voie să vorbească și să spargă tăcerea. Mă străduiam să-mi țin dinții strânși, ca să nu clănțănească", spune campioana în cartea ei.
„Îmi părăsisem țara și lăsasem în urmă tot ce iubeam. Mă târâsem prin noroi și apă, peste câmpuri înghețate, traversasem garduri de sârmă ghimpată, tot timpul cu teama că voi fi împușcată în spate”.
La puțin timp după ce au trecut frontiera, o patrulă cu doi grăniceri i-au luat imediat la întrebări.
„Când poliția mi-a văzut actele de identitate, mi s-a oferit imediat posibilitatea de a rămâne în Ungaria. Și acum stau să mă gândesc de ce le-am părut așa importantă. Cariera mea se terminase. Alți doi din grup primiseră azil, dar celorlalți li s-a spus că vor fi dați înapoi a doua zi. Le-am spus polițiștilor că rămân numai dacă i se permite întregului grup. Am venit împreună, rămânem împreună!”, povestește Nadia.
Chiar dacă i s-a acordat dreptul de se stabili pe teritoriul Ungariei, scopul româncei a fost de ajunge la ambasada SUA din Viena. Pe 1 decembrie, însoțită de Constantin Panait, Nadia Comăneci reușește să discute cu reprezentanții ambasadei.
„Mi-amintesc că, imediat ce am intrat pe poartă, i-am spus primei persoane că sunt Nadia Comăneci și că doresc azil politic. S-a pornit o adevărată nebunie. Am avut impresia că, la auzul numelui meu, le-au scăpat foile de hârtie din mână! Salariații ambasadei se uitau la mine ca la o stafie.”
„Vreau să merg în America! Și cât mai curând!", le-a spus ea, iar răspunsul, pe care-l aștepta parcă de o veșnicie, a sosit imediat: „Peste două ore avem un zbor și o să fii la bord”.
La acel moment, oficialii austrieci anunțau că Nadia are statut de refugiat, dar în realitate Nadia ateriza pe Aeroportul Kennedy din New York. În sala de conferințe, o așteptau zeci de jurnalișți americani, iar primele întrebări au fost:
- De când plănuiești să fugi din România, Nadia Comăneci?
- De mulți ani.
- Care a fost motivul pentru care ai plecat?
- Am vrut să trăiesc o viață mai bună.
În noiembrie 1989, Nadia Comăneci a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA şi s-a stabilit la Oklahoma. Gimnasta s-a căsătorit cu Bart Conner (63 de ani), campion olimpic la gimnastică. Cei doi au un băiat, Dylan Paul, născut în 2006.
Sursă foto: Getty Images, Instagram/ Nadia Comaneci
Vezi și: Războiul dintre Leonardo DiCaprio și Jeff Bezos
