N-ar fi facut-o poate daca nu citea ca trei zile sfaturile nutritionistului se dau doar pe ochi frumosi, ca sa isi mai faca si oamenii reclama si apoi clienti caci aveau tot soiul de servicii pentru slabit.
Si pornesc, de fapt ma rostogolesc fiindca atunci aveam o greutate considerabila, spre locul intalnirii si sunt poftita intr-un birou intunecat in care doamna cu nutritia juca Solitaire. Ii goneste pe popi de pe monitor si imi dedica toata atentia ei gratuita. Ma cantareste din priviri si ma intreaba cu o voce aspra (probabil pierduse mai mult de 3 jocuri la rand): care e problema? De parca problema nu mai avea nitel si o dadea afara din birou de mare si evidenta ce era.
“Ce credeti ca gresiti in alimentatie?”, continua. “Pai”, incep eu,”sunt roaba cartofilor prajiti cu branza rasa, apoi sunt zile cand imi sta mintea numai la parizer, iar dulciurile mai ca nu-mi stau sub perna sa fie la indemana”. “Si ce nevoie aveti de mine? Vad ca stiti foarte bine ce trebuie sa scoateti din alimentatie. Mult succes!”, spune ea in timp ce eu incerc sa imi sterg uimirea de pe fata si sa imi inchid cu greu nasturii. “Si ar mai fi ceva, sa stiti de la mine ca mamaliga nu ingrasa. O zi buna!”.
Am plecat de acolo mai supla. Mai supla cu doua milioane cat a costat pana la urma consultatia “gratuita”. Si acum ma gandesc ce m-ar fi alergat cu matura prin curte raposata mea strabunica (femeie de la tara care a mancat o viata numai mamaliga si a fost mereu uscativa) daca ar fi aflat ca am platit milioane sa aflu ca malaiul nu e de ocolit.
Cine mai are experiente memorabile cu nutritionisti?
Text preluat de pe www.pofticioasa.ro. Acolo gasiti mai multe aventuri ale Pofticioasei