Cu o prezență impresionantă de 100 de speakeri, atât naționali, cât și internaționali, acest eveniment și-a propus să ofere o platformă unică de învățare și inspirație pentru toți cei prezenți. Printre speakeri s-a aflat și prezentatorul TV Alexandru Constantin.
Ce înseamnă pentru tine să fii aici, la Arena Elevilor, să vorbești tinerilor?
Este o ocazie foarte bună să mă adresez tinerilor generații, unor tineri care au nevoie de experiența noastră. Eu, când eram de vârsta lor, poate mi-aș fi dorit la liceu, la școală, să am în fața mea niște oameni cu experiență, care știau ce urma să mă aștepte. Este de bun augur evenimentul acesta și că suntem noi toți aici.
Cât a însemnat, pentru tine, influența școlii, a profesiorilor, în parcursul tău profesional?
Eu mereu zis: nu trebuie să fii special ca să ajungi să ai o carieră de succes sau să te bucuri de succes, așa cum îl înțelege fiecare. Nu trebuie să ai nimic special, nu trebuie să fii dintr-un anume loc, nu trebuie să provii dintr-o anumită familie sau să ai o anumită situație financiară. Tot ce trebuie să faci e să muncești, să faci ceea ce faci cu pasiune și să ai ambiție și să nu te lași dărâmat de obstacolele care apar cu siguranță pe parcursul vieții. Contează mult mai puțin ce-ți spun părinții, profesorii, ceilalți tineri din anturajul tău. Contează ceea ce simți tu și ce-ți spui tu când te uiți în oglindă, mai ales la o vârstă atât de fragedă. E foarte important să ai încredere în tine și să visezi. Iar visul tău - cu cât este mai absurd, mai aberant, mai de neînțeles pentru oamenii din jurul tău, cu atât este mai frumos și cu atât e mai de încurajat să-l urmezi.
Multă lume critică școala românească... Dacă ar fi să găsești o latură pozitivă a școlii din România?
Pot să spun ce parte bună știam eu că există, și anume o disciplină și un respect. Ok, pot să înțeleg că, în ziua de azi, profesorul nu mai poate să țipe la tine că vine părintele și-l dă în judecată. Ce nu înțeleg unde tragem linie și unde punem limitele. Pentru că eu, când eram în școală, aveam un respect față de profesori, chiar dacă aveau sau nu aveau dreptate. Nu spun că așa era mai bine. Dar spun că, la finalul școlii, am învățat ce înseamnă respectul față de profesorul din fața mea, față de părinți, față de un program de mers la școală. Asta avea bun școala atunci.
Din punctul tău de vedere, unde ar trebui să înceapă și unde ar trebui să se încheie rolul părintelui în parcursul elevului?
Rolul părintelui începe de la 0 ani și se întrerupe la 7 ani. Își lasă rolul în poarta școlii. Din poarta școlii până la terminarea programului, este profesorul care-l preia pe copil. Părintele își reintră în rol în momentul în care copilul termină școala. Punct. Părintele nu este cel mai bun profesor al copilului. Există cineva care este plătit pentru asta și anume cadrul didactic. Cred că totul pornește de acasă, din primii șapte ani. Vorba aia: ai sau nu cei șapte ani de acasă. Respectul acesta pe care îl aveai față de părinte, și părintele față de profesor, de învățător, doamna dirigintă - Sunt convins că există și acum cazuri de elevi respectuoși, conștiincioși, care învață bine, care-și respectă și colegii.
La final, un mesaj pentru elevii care sunt aici, la Arena elevilor, și numai.
Peste 20 de ani, din momentul acesta, vor fi fix unde vor alege ei să fie. Să știe că ține doar de ei și de alegerile pe care urmează să le facă.
