Fara indoiala ai auzit de acest sindrom prezent, din pacate, la multi copii. Pentru a diferentia copilul cu ADHD de cel sanatos care manifesta un dinamism normal pentru varsta sa, trebuie sa cunosti cateva caracteristici ale acestui sindrom.
Ce este?
ADHD este o afectiune neurobiologica caracterizata prin lipsa de atentie, agitatie excesiva si impulsivitate. Are caracter ereditar. Poate aparea la fratii/ surorile unui copil diagnosticat cu ADHD sau la copiii parintilor diagnosticati cu acest sindrom.
Se manifesta in copilarie, pana la varsta de 7 ani si pentru a-ti ridica suspiciuni, acest comportament trebuie sa se mentina cel putin 6 luni. Specialistii apreciaza ca baietii sunt mai susceptibili de a suferi de ADHD decat fetele.
Cum se manifesta?
- copilul este agitat, incepe o activitate, dar nu o duce la bun sfarsit, este dezorganizat, nu se poate concentra, se plictiseste repede, uita
- nu este atent, vorbeste foarte mult, ii intrerupe des pe cei care vorbesc cu el, nu are rabdare
Acest comportament se mentine indiferent de mediul in care se afla copilul: acasa, la joaca, la gradinita sau la scoala.
Ii este greu sa adere la un grup si din aceasta cauza el nu are prieteni.
Copilul cu ADHD se adapteaza foarte greu sau deloc la disciplina impusa la scoala sau la gradinita. Puterea de concentrare slaba va cauza rezultate slabe la invatatura, depresie, iar impulsivitatea va duce la aparitia conflictelor in sanul familiei.
Rolul familiei
Bineinteles ca un copil impulsiv, activ nu are obligatoriu acest sindrom. Familia este principalul observator si analiza obiectiva a manifestarilor copilului tau te va conduce sau nu catre un ajutor de specialitate.
Daca are un temperament dinamic, ii poti canaliza energia catre activitati sportive. Impulsivitatea, agresivitatea, de multe ori au cauze de natura psihologica. Acorda-i timp si rabdare asumandu-ti pe langa rolul de parinte, pe acela de prieten.
Tratament
Deoarece cauza ADHD nu a fost elucidata, tratamentul se adreseaza in principal manifestarilor. Medicamentele, psihoterapia, alimentatia corespunzatoare si activitatea fizica reprezinta principalele cai de tratare a bolii.
In reusita acestui tratament pe langa ajutorul de specialitate, sustinerea si implicarea parintelui joaca un rol determinant.