Ea a fost descoperită pentru prima dată în secolul al IV-lea de mama împăratului Constantin cel Mare, Elena. Imediat după ce a descoperit-o, Sfânta Elena a ordonat zidirea unei biserici chiar deasupra Sfântului Mormânt, căreia i-a dat numele de Biserica Învierii.
În secolul al VII-lea, crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul a fost luată de perși drept pradă de război, dar a fost redobândită și readusă la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt.
A fost ulterior ascunsă, pierdută, regăsită, parțial fărâmițată și apoi trimisă în toată lumea. Există și în lăcașele de cult din România mai multe fragmente ale Sfintei Cruci, după cum urmează:
Schitul Păltiniș din județul Sibiu. Bucata se află aici din anul 2006 când a fost donată de P.S. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a adus-o de la Poiana Mărului, din Caraș-Severin. Bucata din Crucea Mântuitorului a ajuns în România în 2004 când se sărbătorea Sfântul Nicolae. Aceasta a fost donată de preoți olandezi, după ce timp de 1.000 de ani a fost păstrată la Catedrala Sfântul Gertrudis, din Amsterdam
Mănăstirea Lupșa din județul Alba. Lăcașul de cult poartă hramul Înălțarea Sfintei Cruc, iar fragmentul se află aici din 2001
Mănăstirea Căldăruşani, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Ţara Românească
Biserica Țigănești situată lângă București
Biserica Sfântul Vasile cel Mare situată pe Calea Victoriei din București
Mănăstirea Miclăușeni din județul Iași. Aici se află câteva așchii din lemnul Sfintei Cruci.
Foto: biserica-sfantulvasile.ro, miclauseni.mmb.ro, Basilica.ro