Ti s-a intamplat sa te trezesti in miezul noptii cu micutul langa patul tau, cersind cu perna in brate sa il primesti sa doarma langa tine? A visat urat si iti va cere nu numai atentie si mangaieri, dar si o multime de explicatii. Citeste mai departe cum le povestesti copiilor despre vise si cum ii ajuti sa scape de cosmaruri.
Toata lumea viseaza, de la mic la mare. Nu toti ne aducem, insa, aminte dimineata ce am visat si nu toti avem vise frumoase. Cel mai adesea, ceea ce visam, este o reflectare a realitatii in care traim sau un mod prin care ne reamintim ceea ce ne preocupa.
Mama, ce inseamna sa visezi?
Te-a luat prin surprindere intrebarea copilului tau si pe moment nu ai gasit o explicatie pe limba lui pentru o astfel de curiozitate. Cum sa ii explici unui pici ca in timpul noptii creierul lui functioneza, face sinapse si retraieste unele evenimente de peste zi, senzatii sau temeri pe care le stie deja.
Copilul tau nu are nevoie de explicatii din Freud, ci de un raspuns simplu care sa il faca sa inteleaga ca nu e nimic anormal sa visezi.
Un vis e ca un film pe care el il face singur, in care el regizeza si tot el poate schimba cursul actiunii. Un vis poate fi despre lucrurile placute pe care le-a facut peste zi sau despre vrajitorul cel rau din filmul pe care l-a vazut de curand.
Poti sa ii explici copilului ca tot ceea ce se petrece peste zi este stocat de mintea lui in cutiutele memoriei si uneori acestea se deschid noaptea si se amesteca, dand nastere la vise. Monstrul cel rau nu exista in realitate si nici nu sta ascuns in dulap ca sa iasa noaptea de acolo. Iar curcubeul frumos pe care l-a visat este de fapt cel pe care vi l-ati inchipuit in parc dupa ultima ploaie.
Cand apar primele vise?
“Nu spune prostii, nu ai visat nimic!” Asa esti tentat sa ii raspunzi unui copil trezit peste noapte si care scanceste la el in camera.
Adevarul e ca visam de cand ne nastem, iar un copil viseaza mai mult decat un adult. A aratat-o un studiu facut in 1966 de trei americani, profesori in psihiatrie. Acestia au descoperit ca si nou nascutii viseaza inca din prima zi de viata, cu mult mai mult decat un tanar ajuns la facultate.
Despre ce? E greu de spus. Cert e ca studiul celor trei (H. Roffwarg, J. Muzio, W. Demnet) a aratat ca visam mai mult in primele doua saptamani de viata decat in orice alta perioada si pe masura ce imbatranim visam din ce in ce mai putin.
Desi bebelusii viseaza de foarte mici, copiii devin constienti de visele lor abia in jurul varstei de 3-4 ani, cand ai putea fi tentat sa crezi ca te-a auzit pe tine vorbind despre vise si doar iti copiaza comportamentul.
Cand visul frumos devine cosmar…
Daca oamenii mari viseaza noaptea, de ce nu ar face-o si copiii? Visele copiilor intre 3 si 5 ani nu au de obicei o poveste reala in spatele lor sau un suport emotional. Copiii viseaza urat in jurul acestei varste, considerata varsta celor mai mari temeri.
Cosmarurile lor sunt adesea asociate fricilor cu care se confrunta (persoane straine, monstrii din povesti sau sunetele ciudate). Se pot declansa de la orice eveniment sau comportament pe care copilul il percepe ca fiind negativ: o injectie, tunetele si fulgerele ploii de vara, o imagine socanta de la televizor, moartea unui personaj preferat in desenele animate, o cazatura cu bicileta.