V-am spus acum ceva vreme ca sunt o mama tanara, iar vestea ca am nascut la 22 de ani i-a uimit pe multi dintre colegii din liceu si facultate cu care mai pastram legatura si cu care mai ieseam din cand in cand in oras. Atat de tare, incat cu unii dintre ei nu cred ca am mai vorbit de ani de zile.
Am auzit de numeroase cazuri in care proaspeti parinti au ajuns sa fie marginalizati si uitati de "prieteni" dupa ce in viata lor a aparut un copil. Intr-un fel ii inteleg, e destul de dificil pentru niste persoane tinere si dornice de distractie sa isi mai aminteasca si de cei care acum au programe bine stabilite, care trebuie sa ajunga acasa la ora 7, sa se scoale de 8 ori pe noapte si sa fie mereu legat de o mogaldeata de om.
Desi am ramas fara o parte din grupul de amici, toata aceasta situatie a fost totusi revelatoare intr-un sens pozitiv. Am ramas cu cativa prieteni, dintre aceia care m-au sunat si ma suna in continuare, cu care am iesit si ies in continuare, care imi accepta si imi inteleg noul statut, ba chiar nu mai vor sa se intalneasca cu mine daca nu il iau si pe Tudor. :) Ceea ce imi ofera intotdeauna un sentiment de liniste si multumire. Ca totusi dintr-o mare de oameni, am reusit sa aleg cativa care sa-mi fie alaturi cum se spune in popor, la bine si la rau.
La voi cum a fost trecerea? Cu cati prieteni ati ramas dupa ce ati devenit parinti?
