Ai facut sa planga de multe ori. A plans cand a aflat ca este insarcinata. A plans cand te-a nascut. A plans cand te-a tinut pentru prima data in brate. A plans de fericire. A plans de frica. Simte durerea si fericirea ta si le impartaseste cu tine, chiar daca realizezi sau nu.
Isi dorea aceea ultima bucata de placinta. Dar cand te-a vazut cum te uiti la ea cu ochii mari si cum astepai cu nerabdare sa o mananci, ti-a dat-o tie. Stia ca te va face sa te simti mai fericita.
Doare sa fii mama. Cand o tragi de par, doare. Cand o ciupesti in timp ce te alapteaza, doare. Cand ai lovit-o in coaste, a durut. Cand o prinzi cu unghiile ascutite, doare.
I-a fost mereu frica. Din momentul in care ai fost conceput, a facut tot ce i-a stat in putiinta pentru a te proteja. S-a transformat in mama-urs. Inima i s-a oprit cateva secunde atunci cand ai facut primii pasi. A stat pana tarziu pentru a se asigura ca ajungi in siguranta acasa si s-a trezit de dimineata pentru a te pregati pentru scoala.
Stie ca nu este perfecta. Este cel mai mare critic al sau. Isi cunoaste toate defectele si cateodata se uraste din cauza lor. Isi doreste sa fie mama perfecta, sa nu faca nimic gresit, dar pentru ca este om, face si greseli. Probabil ca nici acum nu s-a iertat pentru momentele in care a gresit fata de tine.
I se frange inima de fiecare data cand plangi. Nimic nu este mai trist pentru ea decat plansul tau. Face tot ce ii sta in putere pentru a te alina, iar atunci cand nu reuseste, inima i se sfarama in mii de bucatele.
Tu esti intotdeauna pe primul plan. Pleaca de acasa nemancata, fara sa fi facut dus sau fara sa fi dormit, pentru ca mereu nevoile tale sunt pe primul loc. Petrece ore intregi pentru a se asigura ca tu esti bine, chiar daca nu mai are energie.
