Pe fondul acestor decalaje ale etapelor dezvoltarii nu trebuie sa te mire daca micutul tau va incepe sa iti puna intrebari legate de sexualitate.
Nu suprima aceasta manifestare a curiozitatii gandindu-te ca va avea toata viata inainte pentru explicatii, iar acum este prea mic. Poate ca intrebarile vor inceta, insa nelamuririle si dorinta lui de a cunoaste nu vor disparea.
Asa cum micutul tau a pornit pe la varsta 6-8 luni sa exploreze casa de-a busilea, tot asa isi va examina, curios, fiecare particica a corpului. Fii deschisa la nelamuririle lui.
Momentul baitei este cea mai buna ocazie pentru a-l invata pe copilas cum se numesc partile corpului sau. Cand primesti intrebari legate de partile intime, chiar si acelea care se refera la corpul unui adult, nu te arata jenata.
Informatiile nu trebuie sa lipseasca celui mic, iar tu si tati sunteti aceia care controleaza cantitatea si calitatea acestora.
Copilasul vostru reactioneaza in modul cel mai natural cu putinta. Este o provocare la care va supune neintentionat si la care este bine sa raspundeti cat mai spontan si fara a parea afectati.
Nu radeti, nu chicotiti si nu dati impresia ca tu si cu tati aveti un mare secret la care el nu are acces. Felul in care pune intrebarile pe masura ce creste va ajuta sa il intelegeti mai bine. Daca radeti de el, va evita din ce in ce mai des sa comunice cu parintii despre acest subiect.
La 3-4 ani apare curiozitatea legata de diferentele anatomice dintre baietei si fetite. Desi micutul tau s-a obisnuit cu ideea ca mami si tati intra in categoria “celor mari” si este normal sa para “altfel”, vederea altor copilasi care nu prea seamana cu el il intriga.
Este absolut normal sa il surprinzi la mare, pe plaja, privind lung un copil de sex opus si incepand sa intrebe de ce arata diferit fata de el. Acest comportament nu are nicio legatura cu viitoarea activitate sexuala si este inofensiv atata timp cat implica numai copii.
Daca esti insarcinata, spune-i ca burtica este casuta temporara pentru noua surioara sau fratior.
Intrebari aparent incuietoare pentru un parinte:
- Cum ajung bebelusii in burtica mamei?
- Cum se fac copiii?
- De ce baietii sunt altfel decat fetitele?
Toate aceste intrebari sunt normale!
Daca regasiti curiozitatea pustiului vostru in vreuna dintre aceste intrebari, alegeti adevarul exprimat in notiuni cat mai simple, pe intelesul sau. “Povestea berzei” nu este indicata pentru cel mic, pentru ca va rezista doar pana la intrarea in colectivitate, moment in care va fi spulberata cu repeziciune. In acest caz, copiii sufera din pricina faptului ca se simt pacaliti de catre parinti.
Fii impreuna cu tati o sursa de informatii reale. Nu trebuie sa ii dai foarte multe amanunte, insa asigura-te ca tot ceea ce ii spuneti micutului este adevarat. Daca micutul tau se multumeste cu explicatia data, nu insista. Este semnul ca deocamdata curiozitatea lui a fost satisfacuta. Pe masura ce va creste, nivelul discutiilor se va schimba.
Daca intrebarile intarzie sa apara, nu te bucura. Este cazul sa iti pui problema daca nu cumva in comportamentul tau sau cel al lui tati a fost ceva care a oprit comunicarea cu cel mic.
Un parinte nu trebuie sa se jeneze niciodata de intrebarile copilului. Ele nu sunt nici rusinoase, nici interzise. Insa adultii le pot face sa para asa si sa determine aparitia unor inhibitii ce vor avea ecou asupra comportamentului viitor. Asadar, insufla-i puiului tau convingerea ca va gasi la tine intotdeauna intelegere si explicatii pentru tot ceea ce i se pare necunoscut.