Autor Dana Popa
- Andreea, care este ritualul tău zilnic de beauty? De la ce nu te abați niciodată când vine vorba de tenul și de corpul tău?
Până anul trecut nu aveam niciun ritual zilnic. E adevărat că nu sunt o mare consumatoare de make-up și, în timpul liber, îmi las fața să respire. Însă, având în vedere că am împlinit 33 de ani, am hotărât să încerc mai multe creme și măști pentru față. În prezent, folosesc dimineața un ser cu extract de mere verzi de la Academie și un complex cu acid hialuronic de la Dermia Solution iar seara mă demachiez cu laptele demachiant de la Apivita, apoi folosesc tonicul de la Dr. Organic și crema pentru ochi și cea hidratantă de la Dermia Solution. Aș putea spune că deja am un ritual.
- Obișnuiești să îți prepari diverse tratamente naturiste de îngrijire și acasă sau nu ai timp pentru așa ceva?
Eu abia apuc să mi le aplic pe cele deja preparate. Spun pas maștilor preparate acasă nu pentru că nu cred în ele ci din lipsă de timp.
- Cum îți menții silueta?
Din păcate, nu am o dietă echilibrată. Cel mai mult m-a ajutat moștenirea genetică dar mă bate gândul, din ce în ce mai des, să încep să fac ordine și în meniul zilnic. Ador să savurez micul dejun dar asta se întâmplă doar în vacanțe și, uneori, duminica. În rest, mănânc dezordonat, nu am ținut niciodată dietă și nici cont de ore.
- Cum te hidratezi corect?
Îmi place pepenele roșu. Nu reuseșesc sub nicio formă să beau 2 litri de apă pe zi și uneori, simt că organismul suferă.
- Apelezi des la cure de detox? Daca da, la ce anume?
Anul acesta am fost la un retreat organizat de fetele de la JuiceIT și m-a surprins plăcut. Datorită acestei experiențe, am renunțat la cola, băutură de care devenisem dependentă.
- Ce anume ai moștenit de la mama ta, în materie de frumusețe?
Cred că de la mama am moștenit tenul, pielea. Toată lumea îmi apreciază bronzul pentru că niciodată nu mă înroșesc și mă bucur că și fetițele au același tip de ten.
- Ce pregătești pentru toamnă? Ai proiecte noi?
Am fost în discuții pentru niște proiecte care încă nu s-au concretizat. Vreau să mă ocup de blogul meu, de restaurantul pe care îl manageriez, de partea de Social Media și sunt sigură că se vor așeza lucrurile și pe partea artistică, mai exact actoria și televiziunea.
- Ai două fetițe superbe. Care dintre ele îți dă bătăi de cap? Cea mică sau cea mare?
Bătăi de cap îmi dau pe rând, asta ca nu cumva să ajung să mă plictisesc. E adevărat că Ada are o efervescență mai greu de gestionat dar echilibrul vine din înțelepciunea Marei. Îmi văd prin ele bucăți din mine. Le ador așa cum sunt și fac în așa fel încât să le acopăr nevoile fiecăreia în parte. Sunt diferite, cu nevoi diferite și personalități diferite.
- De la ce anume vă certați cel mai des?
Cu Ada de la hăinuțe iar cu Mara mai rar și din diverse motive. Conflictul suprem este cel creat de alegerea hăinuțelor dar mergem mai departe.
- Ce fel de mamă ești? Cum îți place să te caracterizezi?
Mi-e greu să îmi fac singură o caracterizare. Sunt mamă. Și cu bune, și cu rele. Oricum m-aș comporta cu ele, orice îndoieli aș avea, fac în așa fel încât să rămân echilibrată și să nu mă afund în multe mustrări de conștiință. Uneori, dacă simt că mă blochez, apelez cu toată încrederea la ajutorul unui psiholog că să mă lumineze și să rămân pe drumul cel bun. În final, suntem cei mai buni părinți pentru copiii noștri pentru că de aia ne-au ales pe noi și nu pe alții.
- Fetițele îți moștenesc talentul spre actorie? Ce anume își doresc să facă pe viitor?
Moștenesc ceva talent dar sunt încă prea mici pentru a se gândi la viitor. Ada și-a exprimat dorința de a deveni actriță dar e prea mică, se mai poate răzgândi de o mie de ori. Deocamdată le luăm pas cu pas și îmi doresc să aibă o copilărie frumoasă.
- Care dintre ele îți seamănă cel mai mult?
În ambele găsesc bucăți din mine. În Ada văd copilul care a stat cățărat prin copaci și s-a bucurat de fiecare experiență de genul menționat mai sus, în Mara văd copilul sensibil, conștiincios, bun care vrea să fie apreciat pentru realizările lui. Ele sunt întregul meu și, probabil, așa vor rămâne mereu. Iubirea mea care o simt pentru ele e necondiționată. Cu greu am acceptat că nu sunt extensiile mele dar, reușiind să am această realizare, le-am lasat să se dezvolte în felul lor. Niște minuni care vreau să crească cu încredere în propriile alegeri.
