Se pare ca din totdeauna a stiut ca vrea sa faca publicitate si ca vrea sa traiasca in alta tara: „Engleza vorbesc cam de cand stiam si romana si mereu mi-a fost mult mai usor sa gandesc si sa rationalizez in engleza decat in romana.” Gandeste ca ei, vorbeste ca ei, asa ca englezii au acceptat-o imediat.
Pretul unui vis implinit
S-a mutat in 2007 si a inceput cursurile la Manchester Metropolitan University. S-a specializat in ceea ce o pasiona: Advertising & Brand Management. Pe an, studiile au costat-o 3.125 de lire sterline. Acum isi recupereaza investitia avand o slujba foarte buna.
„Am gasit de lucru in domeniul in care vroiam sa fiu pentru ca asta ma interesa, despre asta scriam și invatam, nu a fost asa greu. Ce faceam si in Romania. Ma duceam pe la evenimente, scriam pe blog si tot asa.” De altfel, blogul personal a facut-o faimoasa in online-ul romanesc: scrie din 2003 si nici pana acum nu s-a plictisit: ii gasiti blogul la adresa http://supermagnet.ro.
Ca sa faca ceea ce isi doreste, acolo unde isi doreste, Andreea a lasat totul in urma: iubit, prieteni, familie. E un pret mic pentru un castig foarte mare, crede ea. „Singurul compromis (pe care il fac milioane de alti studenti din tara asta care pleaca in alte tari sau orase) a fost sa nu mai fiu cu ai mei tot timpul! Si sa accepti ca OK, gata, 18 ani au fost de ajuns, trebuie sa faci ceva.”
„Prea departe ca sa vin la inmormantare.”
Au fost si momente insa in care departarea fost greu de suportat. „Cel mai greu moment a fost atunci cand a murit mama mea in primul an. Nu vreau sa intru in detalii gen telenovela sau "nu-i asa ca va e mila de mine?" pentru ca n-a fost chiar asa, dar a fost singura zi in care am regretat faptul ca eram destul de departe. Prea departe ca sa vin la inmormantare. Dar stiam ca ea a vrut cu tot dinadinsul sa plec in lume (daca "lume" insemna Statele Unite, ar fi fost la fel de fericita) si ca m-ar fi deprimat prea tare inmormantarea. Bunicul meu murise cu cateva luni inainte sa plec deci fix in decurs de un an au fost doua evenimente destul de triste pentru mine. Asa ca impreuna cu prietenul meu am vorbit despre faptul ca nu pot sa stau sa regret tot ce am facut sau n-am facut si ca uneori cele mai triste momente pot sa devina evenimente pozitive.”
„Dor”, intraductibil pentru englezi
„Nu mi-e dor de locuri sau obiecte, doar de persoane - ce-a mai ramas din familie evident (din partea tatalui). Al doilea regret a fost ca fostul meu prieten a devenit 'fost' exact pentru ca am plecat. Daca as fi putut sa-l fac mic si sa-l iau cu mine atunci, totul ar fi fost un pic diferit acum.”
O tara plina de gentlemeni
Andreea si-a gasit o alta jumatate in locul pe care il numeste acum „acasa”. Se stiau de pe Internet de un an deja cand Andreea s-a mutat acolo, au inceput sa se intalneasca - „they dated”, ca sa folosim termenii englezesti - si incet, incet au devenit un cuplu.
„Nu ne tinem de mana pe strada, sau nu de obicei, si nu prea exista manifestari de afectiune in public. Nimeni nu prea face asta, in general lumea nu se cearta in public, nu discuta lucruri personale la serviciu si oamenii nici nu sunt curiosi sa afle, adica n-o sa te excluda in vreun fel daca nu vrei sa dai detalii), nu se face un scandal din orice. Lucruri cu care eu am crescut si pe care le asteptam in Romania, dar mi-am dat seama ca trebuie sa vin aici ca sa le traiesc.”
Intr-o tara in care barbatii nu fluiera femei pe strada si nici nu flirteaza la serviciu, Andreea se simte mult mai in largul ei acolo. Lucrurile de genul asta fac viata la birou mult mai placuta, cel putin pentru o femeie. „E diferit (in Marea Britanie n.red.) in sensul ca la birou nu se flirteaza si nu se fac comentarii deocheate. Legea e mult prea stricta in sensul asta, dar nu suntem absurzi ca in Statele Unite de exemplu. Atata timp cat e clar ca lucrurile trebuie luate ca o gluma si nu se sare calul, totul e de bun gust.”
