In 4 ani de activitate, Carmen Uscatu si echipa ei, din care face parte si Paula Herlo (presedinte onorific Daruieste Viata), au reusit sa schimbe o lege nedreapta, prin care bolnavii ce aveau nevoie de tratament in strainatate erau condamnati sa astepte luni de zile un raspuns de la autoritati, timp in care multi se stingeau.
Au creat primul Centru de excelenta in tratarea si diagnosticarea cancerului la copii, din Romania, indispensabil diagnosticarii corecte si la timp a cancerului la copii si adulti.
Au triplat capacitatea de transplant a Romaniei, de la 8 camere sterile, cate existau in 2009, la 26 functionale astazi.
Au marit capacitatea sectiei de neonatologie a Maternitatii Polizu, principalul centru de ingrijire a prematurilor din Romania, prin achizitia de aparatura performanta si incubatoare.
Carmen Uscatu a povestit pentru perfecte.ro ce satisfactii ii aduce activitatea pe care o desfasoara.
Foto: Carmen Uscatu si Paula Herlo
Esti un fel de “inger-salvator” si ai “daruit viata” multor persoane. Cum ai ajuns sa fii atat de implicata in sistemul sanitar? Ce faceai inainte de asta?
Sunt un om care a avut sansa sa descopere ce-i place sa faca. Si face. Intotdeauna mi-am dorit sa ma inconjur de oameni pe care sa-i admir, iar ceea ce am inceput sa fac in 2009 mi-a adus astfel de oameni in jur. Inainte de a face voluntariat, aveam un loc de munca in marketing, aveam prieteni si familie. Dar poate ca nu aveam ceva care sa-mi ocupe in mod constant timpul liber. Pornind de la un email in care o mama cerea ajutorul pentru a-si salva fiul, am inceput o lupta contra cronometru, alaturi de prietena mea, Oana Gheorghiu, pentru identificarea solutiilor prin care tanarul sa plece la tratament cu bani de la stat. Pentru ca mama sa platea impozite si pentru ca noi, romanii, avem drepturi, nu doar obligatii. Am reusit dupa o luna si dupa ce am facut un miting, sa-l trimitem pe Dragos la tratament in strainatate, pe banii Ministerului Sanatatii. Apoi am infiintat o asociatie si am inceput sa strangem bani pentru dotarea spitalelor de oncologie din tara.
Care sunt proiectele la care ai lucrat cu succes pana acum? Ce ne poti spune despre “Daruieste viata” si “Bursa de fericire”? Cum a schimbat aceste proiecte viata celor care au avut nevoie?
In regim de voluntariat am realizat, alaturi de prietenele mele Oana si Paula Herlo si de foarte multi voluntari, prima campanie prin care scoteam la iveala facilitatea fiscala prin care companiile pot redirectiona 20% din impozitul pe profit catre proiectul unei asociatii in care cred.
Campaniile din 2010 si 2011, “Nu ma ignora” si “Cifrele inseamna viata”, realizate in regim de voluntariat, apoi campaniile din 2012 si 2013, realizate in Daruieste Viata, ne-au adus in conturi peste 4 milioane de euro. Cu acesti bani am triplat capacitatea de transplant celule stem a tarii, am modernizat si dotat doua din cele trei laboratoare din Romania de diagnosticare in profunzime a cancerului, am modernizat sectii de oncologie si am creat al patrulea Centru de transplant al tarii.
Bursa de fericire este platforma online de strangere de fonduri a asociatiei Daruieste Viata si a fost infiintata cu scopul de a transparentiza investitiile sponsorilor. Fiecare investitor la Bursa de fericire se regaseste pe platforma cu numarul de actiuni cumparate si poate urmari in timp ce s-a intamplat cu banii lui, cate vieti au salvat.
Foto: Carmen Uscatu si echipa sa
Ce caz te-a emotionat cel mai tare?
Dragos mi-a schimbat viata. Iar emotia cea mai puternica pe care am trait-o a fost revolta. Revolta in fata celor care imi inchideau telefonul in nas spunandu-mi ca nu se poate. Acesta este sentimentul pe care il traiesc foarte des in Romania atunci cand merg la minister, atunci cand stau de vorba cu pacienti sau cu medici, si acesta este sentimentul care ma face sa continui.
Cum decurge o zi din viata ta? Cum e la tine “la birou”? Cum sunt oamenii cu care lucrezi?
Diferit. Cu multe satisfactii. Cu multe insatisfactii, cu tensiune, cu revolta, cu multumirea cand iti iese un lucru la care ai muncit. Cu sentimentul ca uneori oricat ti se pare ca ai facut trebuie sa o iei de la capat. E foarte frumos uneori. Iar oamenii din jurul meu sunt extraordinari. Pentru ca vin spre mine, spre noi atunci cand avem mai multa nevoie de ei. Ei sunt voluntarii nostri fara de care nu am fi putut face niciun proiect.
Ei ii invata pe pacienti sa-si obtina drepturile, sa obtina a doua opinie medicala, ei ne sprijina sa facem campanii de comunicare extraordinare, sa avem site, sa facem newslettere catre sponsori, sa tinem baze de date cu pacienti si sponsori, sa participam la evenimente, sa ne promovam, sa ne luptam cu Ministerul Sanatatii si sa castigam.
Este greu sa ramai optimist atunci cand lucrezi printre atatia oameni bolnavi?
Mie mi s-a intamplat, si cred ca asta se intampla multor oameni din jurul nostru care lucreaza cu noi, sa constientizez si mai mult, de cand fac aceasta activitate, ca am totul, ca atata timp cat eu si familia mea suntem sanatosi sunt cel mai fericit om.
Care a fost cea mai mare dezamagire a ta de cand esti implicata in acest domeniu?
Tot ceea ce fac, fac impreuna cu Oana. Si nu prea ni se intampla sa abandonam lucrurile in care credem. Chiar daca se intampla mai greu nu inseamna ca nu se intampla. Nu am dezamagiri. Sau nu le vad.
Dar cea mai mare bucurie/realizare?
Bucuria e atunci cand vezi ca lucrurile se leaga. Am facut doua laboratoare pentru diagnosticarea cancerului cu bani de la companii private, dar Ministerul Sanatatii nu deconta analizele in aceste laboratoare desi acestea sunt primul pas pentru tratamentul correct si cu rezultate in cancer. Anul acesta, in octombrie, am reusit sa determinam Ministerul sa infiinteze “Subprgramul pentru diagnosticarea leucemiilor”. Nu a fost usor, dar asta, ne-au spus medicii care ne-au sustinut in aceste demersuri, au adus Romania 25 de ani in fata.
Ce satisfactii iti aduce ceea ce faci acum?
Sunt mult prea multe de facut in Romania, pentru ca autoritatile nu au o strategie pentru pacientul oncologic. Asa ca satisfactiile sunt de scurta durata. Imediat ce-ti iese ceva trebuie sa te apuci de alte si alte lucruri.
Cum iti afecteaza cariera viata de familie?
Cei 3 ani de voluntariat, in care lucram noptile si in weekend, nu i-as fi facut daca nu aveam sprijinul oamenilor pe care-i iubesc. Am fost incurajata, uneori tolerata, dar intotdeauna sustinuta. Copilul meu a inteles ce-i voluntariatul si chiar in clasa I a venit acasa si mi-a spus ca la scoala a infiintat o asociatie ca sa-si sprijine un coleg. Sotul meu e medic, asadar e voluntar permanent.
Care este cel mai mare vis al tau?
Lucrurile sa mearga atat de bine in Romania, in domeniul oncologic, incat noi sa stam doar si sa ne bucuram ca i-am intrecut pe vestici . Sau pe americani.
Imi doresc ca pacientul cu cancer sa nu se mai simta stigmatizat. Sa nu mai lupte cu sistemul, cu lipsa informatiilor, a medicamentelor, cu atitudinea unor medici. Sa poata intra intr-un spital unde sa se poata trata corect, sa aiba parte de echipe interdisciplinare, sa poata face in acelasi loc si chimio, si radioterapie si chirurgie. Sa aiba suport psihologic. Astfel, cancerul ar putea fi privit ca o boala ca oricare alta, pentru ca n-ar mai fi o boala care umileste, care ingenuncheaza vointa de a lupta din cauza lipsurilor si a atitudinii oamenilor din jur.
Ce apreciezi cel mai mult la oamenii din jurul tau?
Ca sunt oameni. Ca au umor, ca nu au atitudinea de “merge si asa”, ca sunt optimisti. Ca sunt egoisti si au inteles ca poti fi fericit doar atunci cand daruiesti altora din preaplinul tau.
Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine in viata?
Sa fii sanatos. Si cand nu esti sanatos sa ai credinta, linistea si optimismul ca va fi bine. Si atunci, cred eu, va fi bine.
Care este cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o de cand ai luat-o pe acest drum?
Ca se poate. Ca noi cei mici avem puterea sa schimbam lucrurile. Tot ce-ti trebuie este perseverenta.
Ce alte femei admiri?
O admir pe fiica mea, desi e un copil am invatat cateva lucruri de la ea, imi admir mama pentru ca nu a exista situatie in care sa nu ma incurajeze.
Ce faci in timpul liber?
Fac teme cu copilul, vizionam filme, citim. Ma vad cu prietenii, punem la cale campanii pentru asociatie, pledez pentru lucrurile pe care vrem sa le facem. Timpul liber e atunci cand fac lucrurile care imi plac.
Ce calitati ii trebuie unei persoane ca sa poata lucra intr-un astfel de domeniu?
Sa aiba increderea ca poate schimba lucrurile care, zic unii, nu se pot schimba.
Ai fost tu insati la un pas de moarte. Ai avut un accident rutier. Cum ai trecut peste acel moment? La ce te-ai gandit in clipele alea?
M-am gandit la… nimic. Asta a fost norocul meu. Ca niciodata nu am vazut lucrurile atat de grav pe cat considerau medicii ca sunt. Si poate erau. O forta mai presus de mine, mama, prietenii si doctorii m-au facut sa vad ca viata e frumoasa.
Cum a fost anul 2014 pentru tine? Cat ai realizat din ceea ce ti-ai propus?
Nu fac bilanturi. Dar a fost un an cu foarte multe proiecte implinite atat profesionale, cat si personale. Este bine.
