„Cea mai fermecătoare și talentată stea de operă din lume” a revenit în București. După 30 de ani de carieră, Angela Gheorghiu, cel mai cunoscut artist român din întreaga lume, se află, în premieră, în studioul Fain și Simplu. Vocea ei a cucerit publicul pe cele mai mari scene de operă din lume, iar astăzi, într-un episod grandios, „cel mai fermecător și talentat artist de operă al timpurilor noastre” vorbește cu sinceritate despre momentele-cheie din povestea-i fascinantă de viață.

O viață trăită cu adevărat pentru artă, definită de o voință și o putere interioară de neclintit.

Dincolo de vocea ei excepțională, întâlnim un caracter plin de forță, un om care a înțeles dintotdeauna cât de important e să-și pună principiile pe primul loc, să aibă conștiința muncii și să-și proiecteze în mod grandios cariera. Angela Gheorghiu este artistul căruia i se poate citi în fiecare cuvânt rostit acel ,,foc sacru”. Cum și-a împlinit fetița din Adjud destinul, cât de mult a ajutat-o instinctul să-și urmeze pasiunea, ce a ghidat-o să ia cele mai mari decizii ale carierei sale, ne va spune chiar ea.

În acest podcast, Angela Gheorghiu spune cu fermitate și curaj acele adevăruri esențiale despre reperele culturale ale României. De asemenea, vorbește deschis despre momentele în care presa românească a scos din context afirmațiile sale, dezmințind zvonuri și publicații apărute în media de-a lungul timpului. Soprana Angela Gheorghiu ne spune care sunt lecțiile fundamentale pe care le-a învățat după ce a cântat cu cele mai importante orchestre, în cele mai impresionante studiouri și cu cei mai buni dirijori din întreaga lume.

În finalul acestui interviu, artista ne mărturisește cel mai sincer și autentic gând pentru România în acest final de an. Cuvintele ei pătrund în inimile noastre, pentru că Angela Gheorghiu nu este doar o cântăreața cu o tehnică vocală de excepție, ci și un om cu o gândire profundă, o personalitate unică și un model sănătos pentru următoarele generații. Este acel artist pentru care cuvintele mari nu sunt niciodată „prea mari”. Pentru că, într-adevăr, toată povestea ei de viață e scrisă și trăită la superlativ.