Cum a ajuns să aibă propria școală de teatru și de la ce vârste ar trebui părinții să își ghideze copiii spre artă, ne povestește Julieta Georoiu, în interviul pentru Perfecte.ro.
Cum a luat naștere Victory of Art și câți copii aveți pe mână, să zicem așa?
Încă din anul al II-lea de facultate, studentă fiind la actorie, am descoperit că îmi place să și predau actorie. Am făcut masterul în pedagogie. Și visul meu a devenit să am propria școală de actorie, o școală în care cei care vin să se descopere, să-și exerseze iubirea pentru teatru, pentru oameni, pentru viață. A luat naștere acum 7 ani și visul a fost depășit cu mult. Îmi place să spun că Victory of Art nu e o școală, ci e un spirit. Este vorba de victoria artei, de toate beneficiile pe care un om le are făcând actorie, artă, de la dezvoltare personală până la performanțe la cel mai înalt nivel.
În acest moment, sunt aproximativ 200 de persoane care se bucură de tot ce înseamnă Victory of Art. Dar de-a lungul celor 7 ani au fost probabil peste 1000.
Le garantați tuturor celor care sunt la școala dumneavoastră de arte apariții în spectacole și la TV?
Le garantăm doar că după un modul vor fi o variantă mai bună a lor și că se vor descurca mai ușor pe scenă și în viață. Totodată, finalul fiecărui modul include un spectacol. Pot spune că au un spectacol, până la apariții TV e o cale mai lungă pe care nu o parcugem așa ușor. Nu reprezintă o țintă pentru noi. Totuși, au fost multe apariții TV care au venit de la sine, datorită evenimentelor și spectacolelor pe care le-am făcut.
De la ce vârste se pot înscrie copiii la Victory of Art? Cum sunt selectați?
De la 6 ani. La un modul normal nu se face selecție, fiind și curs de dezvoltare personală.
Pentru proiectele mari sau pentru cele cu care participăm în festivaluri facem casting. Aici vorbim mai ales despre adolescenți. Ei înșiși vorbesc despre personalitatea lor, despre problemele lor din etapa asta a vieții plină de îndoieli, descoperiri, răzvrătiri. Au nevoie să vorbească și să fie ascultați. Teatrul poate fi un mod de exprimare.
Ce ar trebui să știe părinții înainte să își înscrie copiii la actorie, canto sau dansuri? Când sunt copiii pregătiți pentru a începe astfel de cursuri?
Nu cred că e nevoie de o pregătire în prealabil pentru a participa la cursurile noastre. Mi se pare important pentru orice părinte să încerce să-și încurajeze copilul spre a petrece timp de calitate, care să ajute la dezvoltarea lui ca om. Unii vin la noi pentru a-și modela firea introvertită, iar, alături de profesori cu experiență în domeniu, vor învăța să-și elimine fricile legate de propria personalitate sau de societate, să comunice coerent și deschis, să dobândească încredere în forțele proprii și să înțeleagă necesitatea unei atitudini pozitive.
Ați avut ideea de a pune în scenă un spectacol după muzica trupei Holograf, "Dacă noi ne iubim"! Știu că se bucură de altfel, de mare succes! Cum ați ajuns să o puneți în practică și cât au durat pregătirile pentru spectacol? Povestiți-ne puțin, vă rog!
Da, "Dacă noi ne iubim" este unul din cele mai frumoase spectacole pe care le-am pus în scenă vreodată.
Iubesc genul "musical". Înainte de acesta, am montat „Put Your Hands în the Air”, piesă scrisă de Rareș Fota, un adolescent de 16 ani foarte talentat, pe muzică compusă special de Romeo Dediu, chitaristul trupei Holograf. Auzind despre succesul pe care acesta l-a avut la publicul adolescentin, la o idee a lui Edi Petroșel, toboșarul trupei Holograf, am început noul spectacol musical având la bază muzica originală a trupei Holograf. Două luni am pus cap la cap toate melodiile, astfel s-a născut povestea. Piesa a fost scrisă de Rareș Fota și Anastasia Jinga, amândoi adolescenți. Versurile sunt folosite exact cum au fost scrise, melodiile sunt reorchestrate, iar povestea aparține generației de adolescenți din zilele noastre.
Ați cerut acordul trupei Holograf pentru acest show? Cum au primit membrii trupei propunerea? Și-au dat OK-ul imediat?
Așa cum am povestit, ideea inițială a venit din partea lor.
Au primit cu multă bucurie propunerea noastră de punere în scenă. Au fost prezenți atât la avanpremieră, cât și la premieră. Au fost emoționați, dar și foarte încântați în final, ceea ce nouă ne-a dat multă încredere. Atunci am avut curajul să facem un turneu național. Am jucat deja peste 10 spectacole. Am mers la Constanța, Satu Mare, Baia Mare și în Bruxeles. Apoi vom mai vedea!
Câți adolescenți frumoși au urcat pe scenă acestui spectacol? Știu că ați cântat și la Sală Palatului și au fost invitate și INNA, Irina Rimes și Nicoleta Nucă. Cum ați fost primiți?
Pe scenă urcă 35 de persoane. Trupa Sing care cântă live tot spectacolul, Tomy Weissbuch, care are 21 de ani, finalist la Vocea României, Teodora Sava, ajunsă în fazele finale la X Factor, și mulți alți adolescenți talentați.
La Sala Palatului am urcat de două ori recent. Prima oară am fost invitați în concertul trupei Holograf. Apoi am luat parte la un mare evenimemt: Star4dreams, alături de Inna, Irina Rimes și Nicoleta Nucă.
A fost minunat să fii pe scenă în fața a peste 4000 de oameni. Ne mândrim că în ultimele 2 luni ne-au văzut aproximativ 10000 de oameni, ceea ce pentru o trupă de tineri e uluitor, și pentru asta mulțumim tuturor celor care au venit la spectacolele noastre sau la cele în care am fost invitați.
Ce mai urmează după "Dacă noi ne iubim"?
Deocamdată vreau să ne mai bucurăm de „Dacă noi ne iubim”, mai e mult până să se epuizeze. Între timp, noi facem și alte spectacole. Și de teatru propriu-zis. Și musicaluri. Mergem în festivaluri cu „Biloxi Blues” și „Treapta a noua”, unde am luat deja multe premii pentru aceste producții.
Vom începe și un nou musical despre care nu pot dezvălui foarte multe. Îmi doresc să extind acest spirit de bucurie, de energie, de iubire cât mai mult. La nivel nationl, dar și internațional! Pe lângă plecarea la Bruxelles cu „Dacă noi ne iubim”, avem invitații și în Italia, Spania și chiar SUA. Sper să se concretizeze!
Ce pronosticuri dați pentru cariera muzicală a celor doi adolescenți talentați, Teodora Sava & Tomy Weissbuch? Cu ce artiști consacrați de la noi s-ar putea compara?
Tomy Weissbuch și Teodora Sava, precum și alți colegi de-ai lor din acest spectacol (Ana Stănciulescu, Daria Oprea, Maria Ninu, Ioana Dragomir, Ana Ene etc) sunt tineri din aceia care se nasc rar. S-au născut cu sclipici, cum le zic eu. Eu cred foarte tare în ei și sunt sigură că vor ajunge foarte sus. Sunt voci de nivel internațional și sunt sigură că vor sparge granițele țării. Eu îi susțin cât de mult pot. Sper să reușească și mai mult. Voi lupta să fie susținuți, pentru că talentele acestea ne pot reprezenta ca nație, iar arta e formă de a promova un popor sau de a duce mai departe un spirit.
Pe Tomy Weissbuch îl iubesc ca artist, dar mai ales ca om. Atâta iubire în tot ce face și tot ce e am întâlnit extrem de rar.
Teodora este are o voce incredibilă și este o față minunată!
Nu îmi place să-i compar cu nimeni. Sunt mai buni decât mulți deja consacrați de la noi. Iar ceea ce fac ei în „Dacă noi ne iubim” este greu de atins de alții: cântă superb, dansează și joacă în același timp.
Am auzit și de un festival dedicat adolescenților...
Pentru că lucrez cu foarte mulți adolescenți și pentru că alături de trupa mea participăm la multe festivaluri din țară – și suntem printre trupele cele mai premiate din țară – ne-am gândit să organizăm și noi un festival. Și am zis să facem în așa fel încât să se bucure cât mai mulți adolescenți de experiența asta. Atunci am avut ideea de a aduna cât mai mulți liceeni din București care să participe la atelierele de actorie, de dans și de muzică. Pentru că am zis să nu ne oprim doar la actorie. Am zis să le dăm ocazia să învețe cât mai mult. Și toate atelierele astea se concretizează în câte un spectacol, iar spectacolele respective au fost prezentate în Festivalul de Teatru al Adolescenților Victory of Art. Timp de 6 săptămâni au venit la ateliere și au construit împreună de la zero un spectacol pe care l-au prezentat în fața juriului.
Și vorbim deja despre un festival ajuns la cea de-a patra ediție, corect?
Da. La acestă ediție ne-am gândit să schimbăm puțin regulile jocului și să ne axăm pe teatru propriu-zis. Invităm doar trupe cu experiență. Totuși, precum am mai spus, nu renunț la pasiunea pentru musical și am de gând pe viitor să le mai ofer șansa adolescenților și nu numai să ia contact cu acestă formă de artă, de educație alternativă...
Un gând de încheiere?
Eu nu vreau să scot actori neapărat, eu vreau să cresc oameni frumoși, oameni sănătoși, psihic și emoțional, oameni încrezători în ceea ce sunt, oameni plini de iubire, atenți cu ei înșiși, dar și cu alții, eu vreau să-i învăț drumul către ei înșiși și acolo vor descoperi cât de minunați sunt și nu vor mai vrea să fie că unii și că alții, apelând și la tot felul de artificii sau tentații, îndepărtându-se de matcă, de ce sunt ei cu adevărat. Mai departe, dacă vor să se facă și actori, e extraordinar, dar nu asta e țintă sau marele câștig.
Cred că un om e din naștere frumos, trebuie doar să se întoarcă spre el și să descopere el însuși asta. Hai să împrăștiem iubire și bucurie în lume!
