Pe Adela Parvu am intalnit-o intr-o seara de joi, intr-un conac boieresc din Bucuresti, despre care urma sa aflu ca a fost primul bordel oficializat inca din vremea regelui Carol I. Acolo se afla si atelierul de pictura unei bune prietene, Mirela Traistaru, locatia fiind aleasa pentru ca "artistii nu sunt incorsetati de reguli". Intr-un decor de poveste, printre tablouri cat un perete, pensule din Japonia, China sau Italia, zeci de carti de specialitate, dar si multa veselie si culoare am avut parte de o ora in care am descoperit un om frumos, cald, pentru care viata inseamna lumina.
Vineri, 26 decembrie, de la ora 15:15, urmareste pe ProTV o editie Best of Visuri la cheie
Ce te-a determinat sa accepti prezenta in proiectul “Visuri la cheie”?
Am ajuns cumva indirect. Producatorii emisiunii mi-au cerut o lista cu designeri pe care sa-i cheme la auditii, deoarece stiau de blogul meu. Am propus un cuplu pe care l-am insotit la intalnirea in care li s-a explicat despre ce este vorba, iar ideea mi s-a parut interesanta. Le-am spus ca imi doresc sa merg la casting din postura de blogger, insa nu era posibil decat daca ma inscriam.
M-am dus relaxata, cu aparatul foto dupa mine, deoarece eu vroiam sa scriu pentru blog, insa a trebuit sa dau proba. Mi-am spus parerea, am fost degajata, deoarece scopul meu nu era sa castig, vroiam doar sa acumulez experienta pentru blog. Dupa cateva zile m-au sunat, sa-mi spuna ca am fost aleasa pentru echipa emisiunii. A trebuit sa le explic ca nu asta era scopul, dar pana la urma am acceptat. Cand am ajuns acasa, am tipat ca o nebuna, pentru ca nu-mi venea sa cred ca ceea ce scriam pe blog avea sansa sa devina realitate intr-un timp atat de scurt.
Cum ai descrie experienta pe care ai trait-o de-a lungul filmarilor?
Daca in prima faza am fost reticienta pentru ca ocup locul altcuiva, pana la urma am inteles ca este o provocare si o onoare sa fac parte dintr-o echipa atat de frumoasa si sa ajut niste oameni minunati. Stiam ca o sa ma astepte multa munca, dar nu regret nicio clipa. Eu nu am visat sa fac parte dintr-o emisiune, dar intotdeauna am vrut sa-mi depasesc limitele si sa fac mai mult pentru cei din jurul meu. Mi-am dat seama ca suntem un popor sarac din punct de vedere material, dar care nu a ajuns sarac sufleteste. Dupa toate editiile, am realizat ca asortatul culorilor sau diferite alegeri pentru design-ul unei camere sunt frivole si ca nu suntem suficienti la nevoile celor din jurul nostru.
Cum ai descoperit pasiunea pentru design? A fost o intamplare sau o aptitudine pe care care ti-ai cultivat-o de mica?
Daca ar fi sa pun cap la cap sirul intamplarilor din viata mea, as spune ca totul a pornit de la culoare. Mi-a placut de mica sa pictez si am avut norocul sa am o mama deschisa la minte, care sa ne plase pe mine si pe sora mea sa desenam pe pereti. Pe masura ce am crescut, mi-am personalizat coltul meu, decupam imagini cu birouri din reviste, imi placea partea de organizare a casei si ideea de a separa acelasi spatiu cu ajutorul culorii. Apoi mi-am indreptat atentia spre presa, intai pe stiri, apoi m-am reorientat spre domeniul casa si gradina, deoarece mi-am dat seama ca asa pot descoperi lucrurile bune si frumoase care se intampla in tara asta.
Te-ai gandit ce ai fi facut daca nu alegeai acest drum?
M-as fi facut pictorita. Sunt mult prea pasionata de culori si imi pare rau ca nu ne dam seama de impactul pe care pot sa-l aiba asupra noastra.
Care sunt sursele de inspiratie atunci cand vine vorba de proiectele la care lucrezi?
In atelierul unui artist, nu numai ca vezi lucruri, dar reusesti sa dezvolti si idei, deoarece ei nu sunt incorsetati de reguli, de aspecte tehnice, iar ei pot veni cu diverse variante pe care tu le poti adapta si reinterpreta in functie de proiectul la care lucrezi. Si mai imi plac artistii, deoarece sunt foarte umani. Romanii au impresia ca exista retete pentru amenajarea interioara, nu au inteles ca totul se realizeaza in functie de sufletul omului.
“O viata avem, colorata sa fie”
Ai o anumita amprenta pe care iti place sa o impui atunci cand lucrezi?
Este gresit ca un designer de interior sa-si doreasca asa ceva. Cea mai mare satisfactie a noastra ar trebui sa o reprezinte finalul, cand proprietarul vine si iti spune: ‘Exact asa imi doream sa arate’. Casele sunt facut de oameni, degeaba iti pui tu amprenta ca specialist, deoarece tu nu vei locui acolo, trebuie sa identifici ce iti doreste clientul.
Care sunt cele mai mari realizari ale tale din punct profesional? Sau lucrurile de care esti mandra?
Cel mai drag proiect este la mine acasa, pentru ca acolo am libertate deplina si imi permit sa fac orice imi doresc, sa experimentez. E ca la atelier, sunt obiecte pe care le reciclez, le transform. Pentru restul proiectelor ma bucur cand si le asuma oamenii si se simt bine acasa la ei.
Decorezi foarte multe case. Ce inseamna pentru tine acasa?
Acasa inseamna locul unde sunt libera sa incerc orice, sa pot sa gresesc si sa nu ma certe nimeni, nici macar eu, locul unde nu ma simt judecata. Este important sa ne permitem sa gresim, sa recunoastem asta si sa identificam ceea ce nu este in regula pentru a putea evolua.
Cum arata Romania ta, tara in care ti-ar placea sa traiesti si pe care ti-ai dori-o pentru copiii tai?
Baietii mei traiesc intr-o tara pe care si-o construiesc, deoarece este o generatie care isi pune amprenta in evolutia noastra. Romania mea este colorata, careia nu ii este rusine de origini, de traditie.
Apropo de asta, cum e sa fi mama de baieti? Ce valori ai vrea sa-i reprezinte ca adulti?
Gemenii mi-au spus ca sunt o mama cool. Sunt mai mult prietena lor, ii ascult foarte mult, sunt la Liceul Tonitza, par sa se indrepte spre modelaj. Daca se simt fericiti, e alegerea lor. Sunt obsedata sa respecte femeile, sa aiba grija de college, de prietene. Mi-ar placea sa fie ei insisi. Le-am spus de mici ca daca nu pot face bine intentionat, macar sa incerce sa nu-i raneasca deliberat pe cei din jur.
“Ducem lipsa de modele si de mesaje in care sa ni se spuna ca se poate”
Daca ai avea posibilitatea sa schimbi trei lucruri in lume, care ar fi acestea?
Mi-ar placea sa dispara saracia, deoarece de aici se trag aproape toate problemele: lipsa de educatie, lipsa de hrana. In momentul in care o sa ne dam seama ca nu suntem atat de diferiti si fragmentati pe cat incercam sa parem, atunci ne-ar fi tuturor mai bine. De aceea am si ales sa particip la emisiune, pentru ca in echipa se pot face lucruri extraordinare.
Ce i-ai povesti unui strain despre Romania? Cum l-ai convinge sa vina in vizita?
L-as plimba prin ateliere de artisti, deoarece arta are capacitatea de a comunica dincolo de limbaj. Am si facut asta si functioneaza. De la arta subiectele se duc inspre traditie, surse de inspiratie si asa se ajunge la discutii despre care poate nu te-ai fi gandit ca persoana respectiva e interesata.
Ce te deranjeaza cel mai mult la oameni si la felul in care evolueaza lucrurile in jurul nostru?
Am incercat sa-i accept pe oameni asa cum sunt si sa gasesc cauzele si motivele pentru care au ajuns sa gandeasca intr-un anume fel. Daca te straduiesti sa afli de ce are o anumite mentalitate, poti gasi de fapt adevarata problema si ii poti oferi o solutie.
Ultima carte citita: Cosmarul climatizat (Henry Miller)
Floarea preferata: buchetele cu flori de camp, dar si garoafele si muscatele
Ce ai facut cu primii bani pe care i-ai castigat: In clasa a 10-a am fost figurant la teatru si am primit o suma destul de frumoasa. Mi-am cumparat un hanorac verde, doua coliere si o pereche de cercei din os si m-am dus intr-o excursie in Bucegi cu o asociatie ca sa strang gunoaie.
Orasul favorit: Bucuresti, deoarece este un oras cu suflet, efervescent si imi plac oamenii
foto: Teodora Maftei
