După scandalul cu Cristina Țopescu, Marina Almășan intră într-unul nou. De data asta cu Oana Roman.
Fiica lui Petre Roman i-a lăsat un comentariu pe Facebook și Marina nu s-a lăsat mai prejos: i-a răspuns cu o suită de argumente foarte acide.
Mai jos poți vedea conversația tensionată dintre cele două:
Context:
Marina Almășan le-a răspuns zilele trecute pe Facebook și celor care au criticat-o după ce a acuzat-o pe Cristina Țopescu că vrea doar să iasă în evidență atunci când aceasta s-a oferit să îi dea medicații la limba română Premierului Viorica Dăncilă.
Fanii vedetei au acuzat-o că prin respectiva declarație și-a declarat simpatia pentru Premierul Viorica Dăncilă, dar și pentru PSd.
Realizatoarea TV a scris pe Facebook că s-a gândit mult dacă să le răspundă sau nu „postacilor" și în cele din urmă a ajuns la concluzia că e mai bine să ia atitudine.
Update: între timp Marina Almășan și-a șters postarea de pe Facebook.
Mesajul integral transmis de Marina Almășan pe Facebook:
„Am stat mult să mă gândesc, dacă să continui dialogul.
Ignorând recomandările prietenilor mei ( “nu te băga în tărâțe, te vor mânca porcii!”), am decis să trag totuși niște necesare concluzii, după o zi...să-i zicem “interesantă”.
Am știu de la început că editorialul meu va stârni furtuni. Am avut o experiența anterioară - când, cu vreo doi ani în urmă, m-am revoltat public pentru faptul că fiica unui mare actor ( iată, schema tată-fiică se repetă!) batjocorea un membru al guvernului de atunci, pe motiv că are o engleză de baltă. Ce mi-a fost să aud/citesc atunci, ca reacție la postarea mea, este greu de redat, în cuvinte. Așa că, pentru “challenge”-ul de astăzi am fost, oarecum, “antrenată”.
De ce am făcut-o totuși? Pentru că îmi plac sporturile extreme? Posibil, de vreme ce supraviețuiesc, pe butoiul cu pulbere al unei instituții în care nu mulți au rezistat atâția ani. Pentru un “pumn de arginți”, cum se sugerează în destule comentarii, iscate de postarea mea? Vă sigur că am un salariu modest, în comparație cu egalii mei de la alte televiziuni și că fac eforturi susținute pentru a-mi completa veniturile. Am doi copii care nu sunt încă pe picioarele lor și doi părinți în vârstă, deci patru suflete care depind de mine. Sunt “cumpărabilă” deci - ar putea conchide cârcotasii mei. Mă îndoiesc însă că cineva îmi va crește leafa, după editorialul meu de azi.
O să-i dezamăgesc și pe cei care mă suspectează că mi-as dori vreo funcție de conducere. M-am aflat cândva, timp de vreo trei ani, în fruntea unui departament din TVR și mi-a ajuns cât pentru o viață întreagă.
Și atunci...de ce, oare, țăranca proastă din mine - cum s-au exprimat câțiva revoltați, jignind o intreagă categorie socială - s-a apucat să ia apărarea prim-ministrului (da, iată, mi-am corectat greșeala semnalată de unii și nu văd nimic odios în a-ți corecta greșelile!)? De ce s-a simtit tentată să-și atace colega de breaslă? ...După ce am lecturat, pe diagonală, recunosc , câteva comentarii, mi-am recitit editorialul. N-aș schimba din el nimic. Asta nu înseamnă că nu țin cont de părerea oamenilor. Ci doar că nu mi se pare nimic dramatic în a avea o altă părere. De a combate o atitudine care mi se pare greșită. Și nu am combătut, atenție! poziția Cristinei ( fiecare are dreptul la opinie) ci am criticat doar modul ironic și răutăcios, în care a fost făcută generoasa ofertă de “culturalizare” a șefului guvernului.
De la părerea mea, exprimată nu la o televiziune de top și nu la o oră de maximă audiență, ci pe un biet site personal, s-a ajuns la o adevărată avalanșă de injurii si jigniri. Citind printre rânduri și eliminând personajul “Marina Almășan” din ecuație, un fin observator ar fi putut radiografia, de fapt, starea națiunii române, gradul ridicat de agresivitate la care am ajuns, dorința de “sânge”, intoleranța față de opiniile diferite de ale noastre, voluptatea de a turna mizerii, de a reduce la zero meritele unui om , pentru simplul fapt că a avut curajul să-și spună părerea. Desigur că au fost foarte mulți și cei ce mi-au împărtășit părerea, simțind nevoia să mă apere. Le mulțumesc. Și știu că, în realitate, sunt mult mai mulți cei care gândesc echilibrat și nu dorm cu pumnalul sub pernă, doar că reprezentanților acestei categorii le lipsește agresivitatea, dorința de a sări la beregată, plăcerea de a lovi - cu vorba sau chiar cu pumnul. Ei nu se adună prin piețe, nu jignesc, nu acționează în haită.
Singurul lucru de care, poate, îmi pare rău, este faptul că, furată de context, am evocat imaginea fostului meu coleg, Cristian Țopescu - om extraordinar, cu care am avut o excelentă colaborare, decenii la rând. O asigur pe Cristina că postarea ei nu a diminuat cu nimic pretuirea și respectul pe care le nutresc față de minunatul ei părinte.
Rămân la părerea mea ( confirmată, iată, de “ecourile” editorialului meu “sinucigaș”) că mai avem încă mult de tropăit , până să ne putem lăuda că trăim într-o țară civilizată, în care știm să ne respectăm conducătorii pe care tot noi i-am ales, iar dacă aceștia nu mai corespund gusturilor noastre rafinate, știm să avem răbdarea și decența de a aștepta ziua votului, pentru a-i amenda, exercitându-ne dreptul la vot, pe care ni l-a făcut cadou Revoluția.
In rest, îmi las postacii să-și șteargă clăbucii de la gură, după ce și-au exersat, în libertate, grobianismul și instinctele primare, transmițând păreri care puteau fi formulate civilizat. Îi asigur că m-ar fi convins, poate, mai mult.
Seară bună, dragilor!"
