A descoperit că are cancer, în faza a doua și nu și-a pierdut cumpătul, ba chiar a fost convinsă că a fost salvată la timp chiar de tatăl ei, care i-a trimis un semn din Ceruri. A plecat apoi în Franța, iar pentru că boala a recidivat, vedeta a fost operată pentru a doua oară, acolo. Ce spune acum și ce urmează pentru actriță și cântăreață, aflați exclusiv pentru Perfecte.ro.
Știu că sunteți în Franța și traversați o perioadă mai dificilă din punctul de vedere al sănătății! Cum vă simțiți acum? Ați făcut o altă operație acolo?
Da! Am de făcut o operație să îmi instaleze un cateter ca să pot să încep intravenos chimioterapia. Trebuie să fac chimioterapie timp de 6 luni pentru că este vorba de un tratament de prevenție, ca să zic așa.
Am fost foarte bine operată, dar acum venele mele nu ar fi suportat chimioterapia la fiecare două săptămâni așa că au preferat să-mi pună un cateter. O să am mai multe vești la alte spitale unde mă duc și o să vă țin la curent! Deocamdată mă simt bine și avansez și mă mut în iulie în casă nouă!
Cum ați descoperit practic boala, cum a evoluat, cum v-ați dat seama că e ceva în neregulă?
Într-un an și jumătate mi-am dat seama că nu reușesc să mai urc panta. Am crezut că având mai multe emisiuni obositoare, stresante, care m-au consumat psihic, am crezut că am făcut o cădere psihică, am dat vina pe chestia asta. Slăbisem foarte mult în 2017 și atunci am crezut că asta e, am clacat, m-am băgat în niște chestii mult prea grele pentru puterile mele și am clacat.
Dar nu am stat cu mâinile-n sân. M-am dus și am făcut foarte multe investigații, tiroidă, toate analizele generale, scannere, diferite chestii. De fiecare dată rezultatele îmi ieșeau foarte bine, doar că din 2017 fierul nu mai urca la mine. Am făcut cură de 6 luni de fier și nu s-a fixat. Aveam ca și cum aș fi avut o hemoragie interioară ceva, dar nu îmi dădeam seama.
Și s-a ajuns la operație...
S-a ajuns la operație pentru că miercuri seara, pe 20 februarie, m-am simțit foarte rău, eram foarte balonată, aveam o stare foarte rea, nu am știut ce este. Boleam deja de 2 săptămâni, mai făceam emisiuni, dar eram praf, nu știam cum să urc panta.
Am simțit că nu mai pot să respir și am sunat un doctor pe care îl cunosc, la Urgență. I-am spus că mă duc la camera de gardă, el era la schi în străinătate, mi-a zis că dă el câteva telefoane. În aceeași zi în care am fost la spital, aveam și biletul de avion pentru a mă reîntoarce în Franța.
M-a trimis la domnul doctor Beuran să vadă ce este cu mine, ca să văd dacă mai iau avionul la ora 10. Am ajuns la ora 8 dimineața la domnul doctor Beuran. Cum i-am spus starea mea, dânsul m-a întrebat direct: "Cât mai așteptai"? Fără nimic altceva. Doar i-am spus cum mă simt. "Așteptai să mori?".
I-am zis "Nu"!. El deja știa! M-a trimis de urgență la tomograf, am avut confirmarea că e ceva rău în zona colonului, specialitatea lui. Mi-a zis apoi "Nu mai plecați în nicio Franța, acum peste o oră, eu vă operez și tot ce găsesc în neregulă, tai!". Am spus, OK!
Nu a fost un șoc?
Nu a fost un șoc. Cu o zi înainte am vorbit cu episcopul meu, cu Montserrat Rey, și l-am întrebat ce fac. Mâine am întâlnire la ora 8 la medic și la 10 am avion spre Franța. Mi-a spus că trebuie să am încredere în domnul doctor. Așa am făcut, am avut încredere în domnul doctor, i-am spus 'Freestyle", ce găsiți pe acolo stricat, tăiați, nu mă interesează.
A fost tumoare la colon?
Cancer, faza a II-a, vizibilă! A fost o întâmplare că s-a descoperit.
Sunteți în afara oricărui pericol acum?
Da, mă hrănesc foarte bine și dacă cumva peste o lună când iese exact caracterul tumorii, este o analiză mai complexă, mai mult decât biopsia, atunci se va știi exact dacă am nevoie de altă intervenție, dacă e genul de tumoare care se mai poate înmulți sau dacă a fost o problemă locală datorată stresului.
În orice caz, ceea ce este clar este că Dumnezeu a vrut să îmi arate această boală perversă, tăcută. O mică informație, doctorul Pavelescu care mi-a sugerat să mă duc la domnul doctor Beuran, e născut în aceeași zi cu tata, iar domnul doctor Beuran e născut în aceeași zi în care tata a urcat la cer. Iar pe tata l-am găsit acum 3 ani cu un cancer fază IV și nu a mai avut ce să facă.
Plângeam și eu și doctorul Pavelescu și toată lumea, nu aveam ce să-i facem, nici nu a mai fost cazul să-l mai deschidă! Și atunci cred că tata a insistat din Rai ca eu să nu mă trezesc prea târziu și să am posibilitatea să scap. Boala asta este tratabilă, nu luați atunci când vă simțiți rău sau sunteți obosiți vitamine, dacă luăm vitamine hrănim boala. Eu nu am luat nimic, calciu, vitamina C, suplimente alimentare, nu luăm nimic ciudat, de nu mai prinde anestezia. Eu m-am dus la doctor, iar când am avut lista cu tot ce ar fi trebuit să iau, am spus că nu iau nimic din toate astea.
Mi-au pus doza cea mai mică de morfină, două zile, după care am zis să mi-o scoată, că visam bazaconii. Le-am spus că nu vreau să vin acasă la fata mea, zombie și că prefer să simt durerea, să văd unde este.
Încerc să-i conving pe toți cei care se simt balonați, lipsiți de viață, fără elemente clare, insomnii, depresie, chestii inexplicabile, să nu mai ezite, oricine este tratabil, trebuie să facă endoscopie, colonoscopie. Eu era să fac prima colonoscopie la 50 de ani, era prea târziu. Nu e vorba de mâncare, eu mănânc foarte sănătos, la mine în zona stresului, a emoțiilor, acolo s-a accentuat.
Și cum facem cu nunta? Unde va avea loc?
Cununia civilă aș vrea s-o fac în România, iar nunta religioasă, aș vrea s-o fac în Franța, pe Coasta de Azur.
Ați stabilit deja data?
Sigur! Pentru cununia civilă cred că este 11 sau 12 mai, vedem noi unde facem în România, unde găsim o locație simpatică, înainte să plece oamenii în vacanță!
De cât timp sunteți împreună?
De un an în curând!
Cum v-ați cunoscut cu Herve?
Noi ne-am cunoscut la un Weekend de rugăciune! Eu făceam trei novele la Sfântul Duh ca să îmi găsesc o direcție artistică, creștină în viața mea și nu o găseam, și făcusem și novelă la Sfântul Iosif și după chestia asta m-am dus într-o zi la Biserica Fecioara Maria a Consolării, în Franța.
În acel weekend trebuia să fiu la o nuntă, la un prieten de-al meu, iar eu nu mai puteam să merg la nicio nuntă de 3 ani. Eram singură, suportăm această încercare dar nu mă mai puteam duce la nicio nuntă, nu mă mai puteam bucura de nicio nuntă. În ziua aia m-am dus la rugăciune. După care, acolo am rămas singură în acea biserică și mi-a zis cineva: "Știi ce înseamnă consolare? Când ești singur, Fecioara Maria e cu tine, cu cei care sunt singuri!" Atunci am zis că dacă tot sunt singură în biserică cu Fecioara Maria a Consolării ia să îi spun eu ce am pe suflet! Gata! Stop! Am fost de 10 ani singură, am ieșit din biserică și am simțit în sufletul meu că îmi spune "Te ajut"!.
Știu sigur că atunci când Fecioara Maria vorbește e de o pace și de o liniște. Plecând din biserică găsesc o mașină pe care scrie "Weekend Sfântul Duh", eu tocmai terminasem 3 novele, adică 27 de zile de rugăciune la Sfântul Duh. Ce întâmplare! În loc să mă duc înspre casă, am luat mașinuța și m-am dus la Weekend Sfântul Duh. Acolo se cheamă 3 zile Sfântul Duh și practic vin foarte, foarte mulți oameni cu har, cu profeți, și catolici și ortodocși și protestanți și se roagă toți, cheamă Sfântul Duh, cum a fost la început cu urarea Sfântului Duh, Rusaliile, momentul acela puternic.
Am nimerit acolo, prima persoană pe care eu am văzut-o era Herve, care se rugase în același moment în care eu m-am rugat la Dumnezeu să nu mai fiu singură, el s-a rugat la fel.
A avut o chestie originală. El s-a dus și s-a închis în baie, ca să aibă liniște, pentru că cei de acolo cântau atât de tare pe peste tot încât nu a avut liniște. A urlat practic către Dumnezeu și i-a spus că s-a săturat să mai fie singur. Îl părăsise soția cu 8 ani înainte. A zis și el Stop! Nu a mai fost rugăciune, a fost țipat către Dumnezeu! În ora următoare, abia ieșit de acolo din baie de unde a țipat, venită și eu de pe munte, știam exact că așa va fi! Am de spus că de mult timp știam că îl voi întâlni pe cel care mi-e hărăzit într-o zonă în care sunt vii, știam exact că așa va fi, nu știu de ce.
Și toată viața am vrut să fiu căsătorită cu un sicilian și el e sicilian. Visul meu era să fac parte din familia aia mafiotă din Sicilia de prin filme, să fiu îmbrăcată în negru și să stau pe-acolo prin Sicilia, printre prietrele alea. Mi-au trebuit 4 luni să pot să-l sărut pentru că nu-mi intra în cap ideea că puteam fi cu cineva. Zisesem că îmi dau viața lui Dumnezeu, lui Iisus, mă intorsesem către religie. Timp de 10 ani am fost singură, asta am crezut că este vocația mea, să fiu soră consacrată în celibat. Stăteam liniștită. Aveam copil, mi-l creșteam.
Mulți bărbați s-au dat la mine, dar mi s-au părut atât de neserioși, mi i-a demascat Dumnezeu. Am suferit, cred că și din cauza suferinței mi-a apărut și această boală.
Fata cum este acum?
Fata mea are 11 ani! Se simte fericită să cânte, scrie poezii, compune, pictează, face școala catolică în Franța.
