Cand o femeie se uita la o alta femeie, ne-am obisnuit sa auzim o insiruire de defecte. E grasa, e scunda, are ochii prea apropiati sau dintii prea mari: astea sunt lucrurile pe care noi le observam la o "adversara". Foarte rar o sa auziti ca o femeie spune despre alta ca e pur si simplu frumoasa. Ca e voluptoasa, ca e "buna" sau alt epitet vulgar care pana la urma tot o jigneste, da, asta se poate sa mai auziti. Oricum, un compliment, oricat de zgarcit sau generos, are o doza de ranchiuna, si poate pana la urma e normal. Raportul numeric dintre femei si barbati ne scuza putin rautatea: fiecare pentru ea!
Dar cand auzi remarci rautacioase venind din partea unui barbat, nu stii ce sa crezi. Nu exista nicio competitie care sa justifice spranceana ridicata urmata de enumerarea defectelor: "Are soldurile late si gleznele cam groase". Ce sanse mai avem noi sa ne simtim frumoase daca sageti vin din ambele tabere? Corect ar fi, cel putin moralmente, ca ei sa ne vada calitatile, nu?
Din fericire, exista si barbati care vad ochii verzi frumosi la aceeasi femeie despre care un altul ar spune ca are gleznele groase. Putini, ce-i drept, dar sunt barbati carora li se lumineaza chipul cand aud o voce feminina, cand o ea face un gest frumos, cum ar fi sa-si dea parul dupa ureche, sa se pudreze sau sa se dea cu ruj. Sunt barbati care iubesc "femeia" in orice forma sau marime ar fi ea. Pacat de cei care nu sunt in stare sa vada "femeia" in nimeni si se stramba ca niste copii razgaiati pentru ca nimic nu le convine. Acestia nu vor putea iubi niciodata cu adevarat o femeie si nici nu vor cunoaste una cu adevarat.