Suntem obsedate de tratamente pentru piele si avem grija sa nu exageram cu expunerea la soare, totul pentru a evita aparitia ridurilor. Dar daca ti-am spune ca toate eforturile pe care le depui dimineata si seara pentru a-ti demachia, tonifia si hidrata tenul sunt anulate de zaharul din cafeaua de la ora 8 si de ciocolata de la ora 15?
Potrivit unui studiu publicat in “British Journal of Dermatology”, de fiecare data cand mananci ceva dulce, declansezi un proces numit glicare (glycation), in care zaharul din sangele tau se ataseaza de proteinele din corpul tau, formand molecule noi, numite produsi finali de glicare avansata (Advanced Glycation Endproducts sau AGEs).
Cu cat consumi mai mult zahar, cu atat apar mai multi astfel de AGEs, iar acestia dauneaza celorlalte molecule. Cele mai vulnerabile molecule la efectele AGEs sunt, din pacate, colagenul si elastina, fibrele care iti mentin pielea elastica si ferma. Pe scurt: pielea ta devine uscata, se lasa, iar ridurile apar mult mai devreme decat ar trebui.
Mai rau decat atat, odata ce colagenul si elastina sunt distruse si transformate in AGEs, ele continua sa dauneze proteinelor din jur, intr-un proces de tip domino.
Asadar, zaharul nu doar „rupe” colagenul si elastina, dar o dieta bogata in zahar ajunge chiar sa schimbe tipul de colagen din piele. Daca consumi prea multe glucide, colagenul stabil, de tip III, care iti mentine pielea ferma, se transforma in colagen de tip I, o forma mult mai putin stabila a proteinei.
Atunci cand ai prea mult colagen de tip I si insuficient colagen de tip III, pielea ta devine mult mai vulnerabila la efectele negative ale soarelui, de exemplu, principala cauza a imbatranirii premature.
Gandeste-te, asadar, ca de fiecare data cand bagi o ciocolatica sau o prajitura in gura e ca si cum ai introduce un cal troian, in interiorul caruia nu e o armata de ahei, ca in Eneida lui Vergiliu, ci o armata de protein malefice, care nu vor decat sa-ti distruga colagenul si elastina si sa te faca sa arati cu 10 ani mai batrana.
Prajitura aia nu mai pare o idee atat de buna, nu-i asa?