Așa că accidentările apar la tot pasul, fie că suntem pe plajă, în parc sau desfășurăm activități acvatice, așa cum sunt înotul, wakeboardingul sau kitingul.
De departe, cea mai comună afecțiune întâlnită în această perioadă este luxația gleznei. Frecvența ei este atât de mare întrucât poate avea loc aproape oriunde și oricând: pe stradă, în parc și, foarte des, pe plajă, acolo unde mișcările bruște din timpul unui meci de fotbal sau volei forțează foarte mult încheietura. Medicul ortoped Vlad Predescu, specializat în traumatologie sportivă, ne precizează că cele mai multe dintre ele sunt minore și se rezolvă doar cu aplicarea unor comprese reci, repaus și un tratament medicamentos ce combate durerea și inflamația.
“În cazul celor mai severe, este nevoie de o investigație imagistică, pentru a exclude varianta unui traumatism mai grav al încheieturii”, susține Vlad Predescu.
Suprasolicitarea este foarte periculoasă
Apoi, foarte des întâlnite sunt cazurile unor accidente în perioada practicării sporturilor acvatice. “Suprasolicitarea corpului poate duce la accidente grave, în special în cazul sistemului osteo-muscular. Atunci când practicăm un sport cu o frecvență mare, există acest risc al suprasolicitării, în special în condițiile în care nu avem pregătirea fizică necesară. Apar durerile de spate, pentru că musculatura acestuia nu este suficient antrenată sau există riscul unor accidentări ale umărului, în cazul unor reprize intense de înot”, declară doctorul Predescu. Apoi, există o categorie anume de sporturi acvatice care prezintă un risc foarte mare de accidentări din sfera ortopedică: dislocări, fracturi și afecțiuni ale ligamentelor. Vorbim aici de wakeboarding, care este practicat în special de tineri, pentru că are un nivel ridicat de spectaculozitate. Din păcate, aproape o treime din accidentele care se petrec în timpul practicării acestui sport sunt legate de rupturi parțiale sau totale ale ligamentului încrucișat anterior, întrucât genunchiul este foarte solicitat. Din acest motiv, medicii ortopezi sunt de părere că această activitate trebuie să fie inclusă în categoria celor cu un risc crescut de accidentare, la un nivel similar cu cel al sporturilor de contact.
Atenție mărită la simptome
Kitingul devine o activitate din ce în ce mai practicată în România și, odată cu ea, apar și cazurile de accidentări. Având parte de o perioadă foarte scurtă de antrenament și de acomodare, mulți dintre practicanți ajung să mânuiască acele zmee fără să fie conștienți că pot provoca multe situații neplăcute. Întrucât picioarele sunt blocate pe board, orice schimbare de direcție a vântului sau dacă acesta nu este laminar poate forța articulația genunchiului, de unde apar și accidentările. Au existat și cazuri de ciocniri între sportivi, întrucât aceștia nu au mai putut controla echipamentele și au ajuns în derivă. Dacă practicantul simte o pocnitură la nivelul genunchiului, acesta trebuie să înceteze orice sesiune de antrenament și să solicite investigații medicale suplimentare, pentru a limita gravitatea accidentării.
“Dacă apare o instabilitate la nivelul genunchiului și incapacitatea de a controla bine mișcarea piciorului înseamnă că articulația a fost afectată” completează Vlad Predescu.
Prevenția este recomandată
Este de preferat să evităm să avem parte de astfel de traumatisme, care implică o ruptură de ligament încrucișat anterior, întrucât perioada de recuperare este destul de mare și implică un efort consistent din partea pacientului. Mai mult, în cazul în care cel care a suferit o ruptură de ligament este sportiv de performanță, există 20% șanse ca acesta să nu își revină la potențialul maxim de dinainte de operație, cu toate că medicina a evoluat foarte mult în acest domeniu. Din acest motiv, este foarte important ca operația de refacere a ligamentului să fie realizată de un medic ortoped cu experiență în acest domeniu, pentru a maximiza șansa unei recuperări complete după intervenție.
Vezi și: Riscuri de accidente, la sport