BBC a realizat recent un documentar intitulat “The Men Who Made US Fat” (“Barbatii care ne-au ingrasat”).
In el, realizatorii si-au pus intrebarea “De ce suntem atat de grasi?”. Se pare ca nu am devenit mai lacomi, ca rasa, si nici mai lenesi. Un studiu realizat la spitalul britanic Plymouth, pe durata a 12 ani, a demonstrat ca nivelul de activitate fizica al copiilor este acelasi ca acum 50 de ani.
Esti prea slaba sau prea grasa? Calculeaza-ti greutatea ideala in 3 pasi simpli
Dar ceva s-a schimbat – si anume mancarea pe care o consumam. Mai ales nivelul de zahar din ea, de care deseori nu suntem constienti.
Potrivit realizatorilor documentarului, totul a inceput in 1971, atunci cand presedintele american Richard Nixon era in plina campanie electorala. Pentru a fi reales, trebuia sa scada preturile la produsele alimentare si pentru a realiza acest lucru a ales sa cultive porumbul la scala industriala.
La mijlocul anilor ’70, in SUA exista deja un surplus de porumb, asa ca cercetatorii americani au inceput sa produca siropul de porumb bogat in fructoza, un indulcitor foarte ieftin si usor de produs.
Acest indulcitor a inceput sa fie pompat in orice mancare posibila: pizza, salata de varza, carne. Siropul de porumb a ajuns sa prelungeasca termenul de valabilitate al oricarui produs de la cateva zile la cativa ani si a facut totul mai dulce. Si oamenii habar nu aveau ca aceste schimbari au loc.
Siropul de porumb a avut un efect dramatic asupra unui produs, in mod special: este vorba despre bauturile carbogazoase. In 1984, Coca Cola a trecut de la zahar la sirop de porumb, iar aceasta decizie a liderului de piata a fost urmata de toti ceilalti producatori de racoritoare.
Existau doar beneficii: pretul era cu 2/3 mai ieftin si diferenta de gust nu conta, mai ales cand era vorba de profituri uriase. Cat despre obezitate, aceasta notiune nici nu exista pe atunci.
La mijlocul anilor ’70, insa, tot mai multi oameni sufereau de boli cardiovasculare. Cercetatorii s-au reunit si au decis ca grasimea, nu zaharul, era adevaratul vinovat al acestei crize de sanatate. Putinii doctori care au indraznit sa contrazica aceasta idee au fost redusi la tacere.
Industria alimentara a creat astfel un nou gen de mancare, ceva ce stiau ca va fi primit cu mult entuziasm de catre publicul larg – mancarea degresata.
Exista o singura problema: cand iei grasimea dintr-o mancare, are gust de carton. Asa ca au inlocuit-o cu altceva, respectiv, cu zahar.
Peste noapte, rafturile magazinelor s-au umplut de produse “sanatoase”, care incantau consumatorii: iaurt degresat, branza degresata, pana si biscuiti si deserturi degresate.
In anii ’80, expertii in sanatate au observat ca oamenii deveneau tot mai grasi si nimeni nu putea explica de ce. Industria alimentara sugera ca indivizii sunt responsabili de propriul consum caloric, dar chiar si cei care faceau sport si mancau produse degresate se ingrasau.
Mai mult decat atat, cu cat oamenii consumau mai mult zahar, cu atat voiau mai mult si cu atat mai flamanzi erau. Un nutritionist de la Universitatea New York a observat ca atunci cand mancau mancare de sobolani, soarecii lui de laborator se ingrasau normal. Dar cand ii hranea cu mancare de la supermarket, se balonau in cateva zile. Apetitul pentru mancare dulce era de neoprit: cu cat mancau mai mult, cu atat voiau mai mult.
Intrebarea care apare acum este urmatoarea: oare industria alimentara a creat intentionat mancaruri care dau dependenta, care ne fac sa ne simtim mereu nesatiosi si care ne fac sa mancam incontinuu?
Se pare ca cei care au realizat documentarul sunt circumspecti si spun ca, desi respectivii cercetatori nu aveau notiuni de neurostiinta, au descoperit, prin experimente, ce se intampla in organism.
Daca s-ar putea demonstra, insa, ca sefii industriei alimentare au fost constienti, la un moment dat, de efectele negative ale produselor lor asupra sanatatii oamenilor, dar totusi au continuat sa le creeze si sa le vanda, scandalul l-ar depasi pe cel care a avut loc in cazul industriei tutunului.
De ce, de exemplu, nu s-ar putea pune aceleasi avertismente care exista pe pachetele de tutun si pe mancarurile procesate, foarte bogate in zahar?
In primul rand, pentru ca interesele sunt mai puternice in domeniul alimentar decat in cel al tutunului. In al doilea rand, pentru ca industria alimentara este legata de o matrice complexa de alte industrii: medicamente, produse chimice, produse de dieta, sali de sport. Industriile-satelit care fac bani din obezitate demonstraza ca relatia industriei alimentare cu obezitatea este una foarte complexa si complicata.
Urmareste documentarul BBC si spune-ne ce parere ai!