Otita externa reprezinta inflamatia pavilionului auricular si/sau a conductului auditiv extern (canalul ce duce spre timpan). Otita medie reprezinta inflamatia timpanului si a cavitatii timpanice; cavitatea timpanica este o camaruta mica, situata in spatele timpanului, in mod normal plina cu aer. In otita aceasta se umple cu lichid (ser, mucozitati sau puroi). Otita interna, mai rar intalnita, cuprinde inflamatia labirintului cohlear si vestibular.
Otita externa acuta difuza
Apare cel mai frecvent vara, mai ales din cauza contaminarii microbiene din apa piscinelor. O alta cauza o reprezinta uzul betisoarelor de ureche, care ar trebui evitate. Practic, in otita externa se inflameaza pielea conductului auditiv extern. Cei mai frecventi microbi intalniti sunt Pseudomonas aeruginosa si Staphylococcus aureus .
Simptome si semne:
• durere la apasarea pe ureche sau la tractiunea posterioara a pavilionului;
• pielea de la intrarea in canalul auditiv apare tumefiata, ingustand canalul;
• de regula, auzul este normal sau doar usor scazut (spre deosebire de otita medie);
Otita externa nu are legatura cu raceala;
Tratamentul in principal este local si consta in aplicarea de catre medic a unei mese de tifon imbibata cu o solutie de antibiotic. Mesa se schimba la 24-48ore de catre medic, care va practica si aspiratia eventualelor secretii din ureche. Pacientul isi va pune peste mesa picaturi din solutia de antibiotic, de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile. In primele zile se vor administra si calmante orale. In cazurile mai severe este nevoie si de antibiotice.
Otita medie acuta
Exista 3 forme principale:
-otita medie acuta sero-mucoasa
-otita medie acuta congestiva
-otita medie acuta bacteriana
Otita medie acuta sero-mucoasa
Apare frecvent in cadrul rinofaringitelor (racelile obisnuite). Se produce prin inflamarea si obstructia trompei Eustachio (canalul care face legatura intre urechea medie si faringe), din cauza obstructiei nazale, a secretiilor nazale si faringiene si a inflamarii faringelui.. Urechea medie se umple de mucozitati, fara infectie bacteriana.
Simptome si semne:
• senzatie de infundare, de plenitudine auriculara;
• dureri usoare si trecatoare de ureche;
• pot aparea zgomote in urechi de tonalitate grava;
• pacientul isi aude propria voce in ureche (autofonie)
• context de raceala sau context de variatie brusca a presiunii atmosferice (exemplu: la aterizarea avionului);
Tratament: este reprezentat de tratamentul racelii: antiinflamatoare orale, dezobstruante si dezinfectante nazale, mucolitice. Nu sunt necesare antibioticele. Otita medie acuta sero-mucoasa cedeaza intr-un timp variabil, de la cateva zile la cateva saptamani, mentinandu-se de multe ori si dupa vindecarea racelii.
Otita medie acuta congestiva
In 4 din 5 cazuri are etiologie virala; in 1 din 5 cazuri reprezinta primul stadiu al otitei bacteriene.
Apare in timpul racelilor (rinofaringitelor). dar si in timpul expunerii directe la frig sau aer conditionat, pe un fond de raceala chiar si usoara.
Simptome si semne:
• durere de ureche moderata sau intensa;
• scadere usoara a auzului;
• simptomele racelii (dureri in gat, nas infundat); exista si otite congestive fara simptome clare de raceala (exemplu: doar dureri usoare in gat)
• nu exista durere la apasarea pe ureche si nici la masticatie;
• durerea cedeaza destul de usor la antalgice orale sau la picaturi otice antalgice
Tratament: picaturi auriculare cu solutii antiinflamatoare, dezinfectante si anestezice; antiinflamatoare orale; dezobstruante si dezinfectante nazale. Acest tip necesita supraveghere si consult la fiecare 24-48 ore, avand in vedere posibilitatea progresiei catre otita bacteriana (supurata). Nu sunt necesare antibioticele (decat in cazul progresiei catre otita bacteriana).
Otita medie acuta bacteriana
Apare tot in context de raceala (rinofaringita) ; simptomatologia este insa mult mai pregnanta.
Etiologia este bacteriana: in principal Streptococcus pneumoniae (40%), apoi haemophilus influenzae si moraxella catarrhalis.
Simptome si semne:
• durere de ureche intensa, profunda, adeseori pulsatila;
• durerea cedeaza greu sau doar pentru scurt timp la antalgice (uneori deloc);
• hipoacuzie (ureche infundata semnificativ);
• febra este prezenta frecvent (la copii apare intotdeauna);
• timpanul este intens rosu si bombeaza; daca se instituie tratamentul adecvat, timpanul se vindeca fara sa se perforeze si nu apare scurgerea din ureche; daca se amana tratamentul, timpanul se perforeaza, apare scurgerea de secretii din ureche (otoree) si durerea in acest moment cedeaza, aceasta neinsemnand insa si cedarea infectiei.
Tratament: este atat general cat si local Tratamentul general cuprinde antibiotice oral sau injectabil (10zile), antiinflamatoare orale, dezobstruante si dezinfectante nazale. Local: aspirare secretii otice (in caz ca apar prin perforarea timpanului); mesa din tifon in conductul auditiv (cu rivanol sau solutie cu antibiotic ne-ototoxic). Este necesar control la 24-48 ore in primele zile, pentru supravegherea efectului tratamentului; in caz ca nu sunt semne de ameliorare, se practica o mica interventie chirurgicala, timpanotomia, prin care se efectueaza o mica incizie in timpan in scopul evacuarii secretiilor purulente. De asemenea, se poate practica si prelevarea de culturi din secretia otica pentru aflarea tipului de microb si a sensibilitatii la antibiotice.
SURSA: Dr. George Lungu, medic primar ORL, Centrul Medicover Victoriei
