Modificarea ritmului cardiac poartă denumirea de aritmie, care e considerată normală în situațiile amintite mai sus. Însă, există o serie de împrejurări în care aritmiile pot avea consecințe grave. Haideți să vedem cum funcționează inima, de ce apar aritmiile, cum le recunoaștem și care le tratăm (cu sfatul medicului, evident).
Structura și funcționarea inimii
Inima este formată din patru camere: două atrii, situate în partea superioară, și două ventricule, aflate în partea inferioară. Sângele are un circuit bine definit prin aceste patru camere și, de aici, este pompat către plămâni și țesuturile organismului printr-o serii de contracții organizate ale mușchiului inimii. La nivelul atriului, sunt generate impulsuri electrice, impulsuri care călătoresc prin intermediul unor fibre până la ventricule determinând astfel contracția musculară.
Pulsul reprezintă numărul de contracții ale inimii într-un minut. În cazul unui adult sănătos aflat în repaus, el se află în intervalul 60-100 de bătăi pe minut. Măsurarea pulsului se face prin plasarea degetelor la nivelul încheieturii sau în lateralul gâtului și numărarea bătăilor inimii resimțite într-un minut.
Diagnosticul aritmiilor
Aritmiile sunt diagnosticate prin efectuarea unei electrocardiograme (EKG sau ECG), procedură ce presupune plasarea unor electrozi pe corp și înregistrarea ritmului cardiac. În unele cazuri, poate fi necesară monitorizarea ritmului cardiac pe o perioada de 24-48 h printr-un dispozitiv portabil de tip Holter.
Tipuri de aritmii
Aritmia se referă la orice abatere de la pulsul normal, fie că vorbim despre modificarea numărului de bătăi pe minut sau despre regularitatea acestora. Uneori, aritmiile pot fi de scurtă durată fără a afecta ritmul cardiac sau funcționalitatea inimii. Însă, dacă durează o perioadă mai lungă de timp, aritmiile pot scădea eficiența cu care inima pompează sângele.
Tahicardia
Tahicardia presupune creșterea frecvenței cardiace peste 100 de bătăi pe minut. Factorii care pot produce tahicardie sunt:
- Temperatura aerului;
- Fumatul;
- Utilizarea unor medicamente pentru răceală, astm sau pentru glanda tiroidă;
Consumul de alcool sau droguri.
În funcție de camera inimii în care a fost generată, tahicardia poate fi atrială sau ventriculară, cea din urmă fiind considerată mai gravă și, în unele situații, chiar letală. În general, tratamentul tahicardiei presupune administrarea unor medicamente care scad pulsul, conversia electrică sau medicamentoasă la ritm normal, implantarea unui defibrilator sau distrugerea, prin ablație, a celulelor care au produs tahicardia.
Bradicardia
Scăderea frecvenței cardiace sub 60 de bătăi pe minut poartă numele de bradicardie și poate fi întâlnită, în mod normal, în timpul somnului sau în cazul atleților. Bradicardia este resimțită ca o senzație de amețeală însoțită de slăbiciune și confuzie sau chiar dificultăți în respirație. Cele mai comune cauze ale bradicardiei sunt:
- Patologii ale nodului sino-atrial - locul de plecare a impulsului electric denumit și pacemakerul natural al inimii;
- Tulburările de conducere de-a lungul fibrelor care transmit impulsul electric;
- Hipotiroidismul;
Utilizarea unor medicamente pentru tensiune sau aritmii.
Bradicardia ocazională nu necesită, întotdeauna, tratament. Dacă bradicardia este cauzată de o altă patologie (hipotiroidism), tratarea patologiei cauzatoare va conduce la remisiunea bradicardiei. Dacă bradicardia persistă sau simptomele sunt moderat-severe, poate fi necesară implantarea unui stimulator cardiac, dispozitiv care să mențină ritmul normal al inimii.
Extrasistolele
Atunci când simțim că inima a sărit o bătaie, în realitate, este vorba despre o contracție prematură a inimii cunoscută sub numele de extrasistolă. În funcție de locul de origine, extrasistolele pot fi atriale sau ventriculare. Extrasistolele ocazionale nu pun probleme de sănătate, însă, persistența acestora poate fi efectul unei alte patologii cardiace. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente care reglează ritmul cardiac, și, în cazurile mai severe, poate fi necesară ablația.
În concluzie, tulburarea de ritm poate fi inofensivă și trecătoare sau poate persista atunci când este semnul unei alte patologii cardiace. Pentru a evita apariția complicațiilor, se impune efectuarea unui consultul medical în scopul stabilirii tipului de aritmie și a instituirii tratamentului necesar.