M-am simțit mereu bogată, datorită acestor oameni, care au venit sub pretexte nebănuite: unii au ales să fie frați, alții, prieteni, colegi, vecini, șefi, antrenori, trecători. Și mai sunt oamenii care doar nu îți spun: “Hai, curaj! Ridiă-te, ieși și fă bine în jurul tău”. În fața lor, ai impresia că ești capabil de orice, că poți salva lumea, că nimic nu poate sta în calea binelui, că fiecare copil de pe Pământ va fi hrănit și iubit, că fiecare bătrân va fi îmbrățișat și fiecare bolnav va fi salvat. Sunt oamenii care îți fac inima să ardă de nerăbdare să mai salveze ceva, să mai planteze ceva, să mai schimbe ceva.
Poate că atunci când lucrurile curg “normal” în viața noastră, suntem prea ocupați să îi vedem pe acești oameni. Dar priviți, acum, în jurul vostru. Priviți câți se ridică, acum, la greu, și cum, fiecare, vrea să aducă din, sufletul lui, dramul de bine, să rupă din timpul lui, să lase măcar un pachet, la ușa unor bătrâni, să pună măcar 10 lei într-un cont, să învețe gratis, un copil, ceva, să schimbe propria viață, azi, pentru un mâine mai bun. Acești oameni sunt pur și simplu rupți din Dumnezeu. Sunt oamenii care ne arată, de fapt, cum suntem noi toți: buni. Poate a venit timpul să credeți.
Să vă fie bine!