Desi unele femei isi incep viata alaturi de partenerul lor avand deja stabilita o imagine ideala a familiei, de cele mai multe ori lucrurile se schimba pe parcurs.
Deseori, dorinta de a avea mai multi copii se manifesta cu preponderenta la persoanele care provin din familii numeroase. Acestea sunt persoane active, mereu parca pe fuga, obisnuite sa aiba “casa plina”. La cealalta extrema se afla cei singuri la parinti, care se vor concentra la maturitate asupra cresterii si educatiei unui singur copil.
Evolutia societatii intervine din ce in ce mai des in planurile unei familii modificandu-le pe masura ce apar noi prioritati legate de cariera sau stare materiala.
Unele mamici spun “stop” in momentul in care simt ca nu ar mai putea face fata inca o data unei sarcini, nasteri, apoi alaptat, nopti nedormite, scutece, doctori etc.
Alte mamici, intrebate imediat dupa ce au nascut daca isi mai doresc inca un copil raspund grabite: “Nu. Imi ajunge!”.Oricat de convingator a sunat insa, multe dintre ele se razgandesc odata cu trecerea lunilor, traind la maximum emotia maternitatii.
Exista situatia speciala a femeii care a amanat prea mult conceperea unui copil deoarece a asteptat realizarea unui obiectiv anume (material sau profesional). Ce inseamna “prea mult”? De regula este vorba de o varsta mai inaintata, peste 35 de ani. Pe langa riscurile asociate sarcinii la acesta varsta, implicatiile emotionale sunt mai mari. Avand in vedere aceste lucruri, multe dintre ele renunta definitiv.
Daca esti mamica si ai intentia de a nu mai ramane insarcinata, trebuie sa pui in aceeasi balanta si ratiunea, dar si sentimentele.
Consulta-te cu partenerul de viata si vezi daca si acesta este de parere ca familia voastra este completa. Daca sunteti de acord in aceasta privinta, pasul urmator este inevitabil legat de contraceptie. Alegeti metode radicale precum ligatura tubara sau vasectomie numai daca sunteti ferm convinsi ca nu va mai doriti inca un copil. Foarte des aceste proceduri induc sterilitate definitiva, iar manevrele de inversare a procedeelor nu dau intotdeauna rezultate.
Atrage-i in discutie si pe parinti. Desi este adevarat ca vremurile nu mai sunt aceleasi, sfaturile unor oameni deja cu experienta unei vieti de familie va pot ajuta.
Daca ai deja un copil si este suficient de maricel pentru a putea discuta cu el despre acest lucru, nu ezita. Orice hotarare ferma ii va afecta pe toti membrii familiei. Explica-i motivele care v-au convins ca nu mai este cazul unui fratior sau al unei surioare.
Bineinteles ca orice parinte isi doreste pentru copiii sai tot ce poate fi mai bun: conditii de viata si de educatie la standarde ridicate. Daca ai deja mai multi copii, inclina un pic balanta catre partea rationala. Fiecare dintre ei va avea nevoi personale, asadar trebuie tratat in mod individual.
Dfatul unui medic este binevenit cand se pune mai ales problema varstei. El iti poate recomanda anumite teste care sa arate o imagine pertinenta a nivelului de risc la care te-ai expune.
Indiferent de calea pe care o vei alege, copiii trebuie sa fie intotdeauna o sursa continua de bucurie si un garant al armoniei in familie.