Aspectele culturale au o influenta majora asupra educatiei, iar acest fapt este cu atat mai acceptat in ceea ce priveste cresterea unui copil. In functie de zona din care provine si fundamentul sau cultural specific, fiecare familie isi creste copilul intr-un stil propriu care va modela viitoarele trasaturi ale celor mici.
Mamicile au tendinta de a-si educa micutii in functie de experientele lor, fie ca acestea sunt unele pozitive si vor sa le urmeze, fie ca sunt negative si vor sa evite greselile pe care le-au observat de-a lungul timpului la cei din jur.
Ce se intampla insa in momentul in care mamicile provin din colturi opuse ale lumii si toate lucrurile pe care unii le-ar putea considera anormale reprezinta ceva firesc in zonele lor de provenienta?
Documentarul “Babies” incearca sa sublinieze aceste diferente culturale si influenta lor asupra cresterii copilului prin surprinderea povestilor de viata a patru bebelusi din tari extrem de diferite. Mai exact, filmul de 78 de minute ii urmareste pe Ponijao (Namibia), Bayarjargal (Mongolia), Mari (Japonia) si Hattie (Statele Unite ale Americii) din momentul nasterii lor si pana in ziua in care implinesc un an.
Ponijao este o fetita adorabila care locuieste in Opuwo, Namibia impreuna cu parintii si fratii ei mai mari intr-un peisaj la care cei mai multi dintre noi au avut acces doar prin intermediul documentarelor.
Activitatile ei de zi cu zi se rezuma la plimbarile alaturi de mama ei si jocurile cu fratii sau prietenii de varste apropiate. Ponijao incearca sa imite gesturile adultilor pe care ii observa in trib si doreste sa-si impuna vointa in fata celorlalti micuti. Spre deosebire de copiii care locuiesc in medii civilizate, fetita nu are nevoie de jucarii sofisticate pentru a se amuza si nici de spatii de joaca speciale, ci se foloseste de lucrurile din jurul ei, de prezenta animalelor si de imensul peisaj nisipos.
Scene unice cu micuta pot fi observate de cei din fata ecranelor, printre cele mai surprinzatoare fiind cele in care mamica ei ii rade parul cu un cutit rudimentar sau cele in care Ponijao ii face un “control stomatologic amanuntit” cainelui care se joaca in apropierea colibei sale.
De cealalta parte, Hattie, un copil blond si durduliu din Statele Unite ale Americii traieste in conditii luxoase si are parte de cele mai bune lucruri. Mamica si taticul ei o duc la cursuri speciale pentru bebelusi si ii ofera cea mai potrivita hrana si cele mai frumoase jucarii.
Bayarjargal din Mongolia este singurul baietel a carui poveste este surprinsa in documentar. El traieste intr-un peisaj de stepa alaturi de mama, tatal si fratele lui si este inconjurat inca de mic de animalele care traiesc la micuta ferma de care se ocupa parintii sai. Scenele din viata de zi cu zi ale lui Bayarjargal il vor surprinde pe cel care urmareste documentarul “Babies”, ele contrastand cu obiceiurile familiilor din tarile “occidentale”.
De pilda, scena in care baietelul face baita intr-un lighean si este vizitat de o capra care vrea sa se adape este unul dintre cele mai interesante momente surprinse de-a lungul primului an din viata micutului mongolez.
Nu in ultimul rand, Mari ne arata viata linistita pe care o duce in moderna si imensa metropola nipona. Mari este o fetita alintata, a carei existenta se aseamana destul de mult cu cea a lui Hattie, fetita din Statele Unite ale Americii.
Camera de luat vederi ii surprinde pe cei patru copii ce provin din medii sociale si clase culturale opuse si le subliniaza in mod egal nevinovatia, slabiciunea, puterea, bucuria si exasperarea. In spatele ideii filmului sta Alain Chabat, om de film francez, care este deopotriva scenarist, actor, regizor si producator. In calitatea sa de producator ne aduce documentarul “Babies”, care nici nu poate fi numit documentar – cel putin nu in sensul strict al genului – ci mai degraba o inregistrare a gesturilor si comportamentelor umane din timpul primelor luni de viata.
Albumul de priviri, zambete si lacrimi ne ajuta sa intelegem mai bine experientele micutilor si ale familiilor atat de diferite. De la bogatia din San Francisco pana la carentele din Namibia, de la stepa mongoleza si pana la metropola nipona, filmul ne reaminteste de contrastele culturale atat de puternice, de care tindem sa uitam ocazional.
Dincolo de aceste deosebiri culturale, parintilor si dorinta lor de a le oferi copiilor ce-i mai bun nu difera grija. Toate cele patru familii isi educa micutii in functie de traditiile si obiceiurile zonelor din care provin, in dorinta de a-i modela cat mai frumos pe copiii lor.
Tu ce crezi? Are cultura un rol important in educarea micutilor? Scrie-ne mai jos parerea ta.