Exista tot felul de teorii despre cum sa cresti un copil. Parintii pot adopta un stil autoritar, prietenos, distant ori permisiv. Tu de care dintre ele te simti cel mai aproape?
Cand vine vorba de educatie, unii parinti aplica ceea ce au vazut in propriile case atunci cand erau ei insisi copii. Altii prefera sa apeleze la sfaturile prietenilor mai experimentati. Unii citesc carti sau articole despre cum sa fii un bun parinte. In fine, altii urmeaza cursuri de parenting.
Cu toate acestea, nimeni nu detine raspunsuri universal valabile. Psihologii si alti specialisti in stiinte sociale au reusit totusi sa traseze cateva stiluri de educatie care dau, pana la urma, roade. Insa doar aplicandu-le combinat (si moderat) veti avea sanse reale sa cresteti copii ce vor deveni mai tarziu adulti responsabili.
1. Stilul autoritar
Parintii autoritari incearca sa detina permanent controlul asupra copiilor lor. Acesti parinti stabilesc reguli stricte de comportament in incercarea de a mentine ordinea si disciplina si nu-si arata prea adesea afectiunea fata de cei mici.
De multe ori sunt foarte critici la adresa copiilor atunci cand acestia din urma nu reusesc sa se ridice la standardele impuse. Parintii le spun copiilor ceea ce isi doresc de la ei, le cer sa fie supusi si de cele mai multe ori nu le ofera pustilor alternative sau dreptul de-a alege.
Parintii autoritari nu le exlica celor mici de ce le cer un anumit lucru. Daca piciul pune intrebari, parintele ar putea raspunde: “Fiindca asa trebuie!”. Acest gen de parinti se concentreaza pe comportamentele negative ale copiilor, micutii fiind certati sau pedepsiti cu asprime daca nu duc la indeplinire regulile impuse.
Din nefericire, copiii care au parinti autoritari nu invata sa gandeasca pentru ei insisi si nu reusesc sa inteleaga de ce le mama si tata le cer sa faca anumite lucruri.
2. Stilul permisiv
Acestia sunt opusul parintilor autoritari. Ei cedeaza aproape intotdeauna in fata odraslelor, iar micutii nu ezita sa preia controlul. Evident, fara discernamant. Parintii permisivi vor instaura foarte putine reguli sau vor renunta total la ele. Oricum, copiii nu-i vor asculta niciodata.
Nu vor impune restrictii, pentru ca nu suporta rutina – isi doresc copii care sa se dezvolte in afara ingradirilor de orice fel. Indiferent de comportamentul celor mici, au tendinta de a fi calzi si apropiati si de a accepta tot ce vine dinspre nazdravani, fie ca e o fapta buna sau o traznaie.
Parintii permisivi isi indeamna copiii sa faca singuri alegeri, chiar daca acestia nu au uneori capacitatea de a alege ceea ce e bine. De multe ori se simt depasiti de situatie sau pur si simplu aleg sa nu se implice.
3. Stilul democratic
Este genul ideal de educatie. Acesti parinti isi ajuta copiii sa devina responsabili cu privire la faptele lor si la consecintele ce decurg din acestea. Ei vor avea asteptari realiste de la cei mici si le vor explica intotdeauna copiilor de ce le cer una sau alta.
Le vor supraveghea indeaproape comportamentul si vor interveni in momentul derapajelor. Atunci cand vor gresi, copiii parintilor democratici vor fi dojeniti pe un ton bland, afectuos.
De exemplu, daca micutul a lasat jucariile in mijlocul camerei, parintele democratic il va ruga sa le stranga pentru ca “Cineva s-ar putea impiedica de ele si rani”. Pe masura ce copiii vor creste, un astfel de parinte va incerca sa-si implice copiii in treburile curente din gospodarie si ii va intreba: “Cine doreste sa dea cu mopul in bucatarie, cine vrea sa duca gunoiul?”.
Care e stilul tau?
Poate ca te regasesti in toate. Gandeste-te insa bine ce vrei sa-l inveti pe micutul tau. Cercetatorii asupra dezvoltarii copilului au concluzionat ca stilul democratic da cele mai bune rezultate. Copiii ai caror parinti sunt indulgenti au tendinta de-a deveni agresivi, iar cei cu parinti autoritari pot ajunge adulti plangaciosi si cu un respect de sine scazut.
Retine insa: niciun stil nu va merge daca nu vei construi mai intai o relatie durabila, bazata pe dragostea dintre tine si micul odor. 