Dupa ce ai trecut impreuna cu tati peste perioada in care copilul vostru a fost explorator pana si al celui mai indepartat ungher al casei, acum trebuie sa treceti “proba de foc” a distrugerilor.
Dupa varsta de 1 an, puiul tau devine interesat de “cum se desface?”, “ce se intampla daca trag de …?”, cat interesant este sa arunci un singur lucru si acesta, dupa ce face zgomot, sa se prefaca in mai multe bucatele.
Nu trebuie sa ajungi nici in situatia de a tipa la el, nici in aceea de a-l privi cu disperare si consternare. Nu se intampla nimic grav cu micutul tau. La aceasta varsta el nu cunoaste valoarea lucrurilor, iar sticla de plastic sta pe aceeasi masa cu vasul cel frumos. Asadar, sunt la fel. 
Bebe nu distruge pentru ca ii place sau pentru ca este rau. Doreste sa afle cat mai multe, e curios. Este la varsta la care un copil inteligent pare chiar deranjat ca nu creste mai repede si ca nu intelege rostul tuturor fenomenelor din jurul sau.
Exista o categorie de copilasi un pic mai neindemanatici. Acestia sunt cei despre care se spune ca pe orice pun mana, strica sau cei care scapa din mana majoritatea lucrurilor pe care i le dai sa le tina. Ei trebuie ajutati, cu rabdare, sa-si perfectioneze abilitatile in coordonare.
Mami si tati pot fi de ajutor!
Cumparati-i jucarii care necesita montare si demontare sau jocuri de modelaj. Atentie la marimea pieselor! Ele trebuie sa fie adecvate varstei micutului. Desfacand si refacand va invata sa-si coordoneze miscarile si isi va satisface dorinta de a cerceta.
Invatati-l. Daca il vedeti atat de interesat in a distruge lucruri, jucati-va impreuna cu el si explicati-i si cum se realizeaza acestea.
De exemplu, luati o cutie si pliati-o pana ajunge in forma initiala, plana. Apoi, cu miscari rare, aratati-i cum ia nastere incet, incet cutia. Dorind sa va imite, este posibil ca data viitoare sa renunte la a o mai rupe si se va limita doar la pliere.
Inainte de a arunca obiectele fara valoare (sticle plastic, cutii, diversi recipienti, lucruri stricate), vedeti daca reprezinta vreun pericol pentru copilasul vostru. Daca nu, i le puteti da pentru o perioada pentru a se juca cu ele.
Amenajati un spatiu special pentru joaca, asa incat sa nu asocieze toata casa cu locul de joaca.
Ce este de valoare nu trebuie tinut la indemana. Pentru a nu fi tentati sa-l certati sau sa va suparati, evitati riscul ca cel mic sa ajunga in situatia de a va aduce vreun prejudiciu material sau sentimental. Puneti vaza de cristal sau bibeloul primit de la mama-soacra departe de raza de actiune a nepotului.
Mergeti in excursii, la plimbare cu tricicleta, in parc la joaca. Este la varsta la care acumuleaza energie si trebuie sa o consume. Dati-i ocazia sa oboseasca inainte de se concentra pe stricarea vreunui obiect casnic.
O dieta cu mai putin zahar sau bauturi ce pot avea un efect stimulant al sistemului nervos elimina o parte din riscul ca micutul vostru sa aiba un comportament hiperactiv.
Nu-l pedepsiti: daca veti certa un copilas aflat in momentele de varf ale manifestarilor de personalitate, mai mult il veti incrancena si ambitiona sa faca exact pe dos. Fiti diplomati. Oricum nu puteti da timpul inapoi si resuscita bibeloul facut acum bucati.
In schimb, puteti preveni. Cu calm, rabdare explicati-i ca rezultatul actiunilor lui ii poate intrista pe mami si tati si, in plus, ca se poate accidenta.
In mare parte rezolvarea comportamentului distructiv tine de educatie si relatia cu parintii. Este normal sa nu scapi nicio ocazie de a-i arata cat de mult il iubesti, insa nici rasfatul excesiv nu e bun.
De multe ori mami este cea care accepta multe de la puiul sau, insa arata-i granita dintre toleranta si rasfat. Nu ezita sa fixezi impreuna cu tati reguli si limite pe care cel mic trebuie sa le respecte.
Rareori comportamentul distructiv este de natura psihologica cand copilasul doreste mai multa atentie sau ii este teama de ceva. In aceasta situatie, cauza trebuie identificata si eliminata cat mai repede, cu ajutorul familiei sau al unui psiholog.