In fiecare an, in Romania, 500 de copilasi nevinovati sunt uitati de mamele lor prin maternitati si sectii de pediatrie. Multi dintre bebelusi raman acolo luni de zile
Sunt prea putini asistenti maternali in sistem, iar legea interzice transferul lor in centre de plasament. Timpul petrecut in patuturi cu gratii, fara atentie si fara afectiune ii poate mutila pe vecie.
Un baiatel lepadat de cea care i-a dat viata a fost diagnosticat cu retard psihomotor, pe baza unor simptome pe care le-a dezvoltat din cauza abandonului.
Dupa ce a ajuns in casa unui asistent maternal copilul a fost vindecat miraculos, cu multa iubire. Astazi este perfect normal, insa nimeni nu vrea sa-i ofere o familie, din cauza istoricului medical.
Pe Andrei mama lui l-a nascut intr-o zi de decembrie. N-a mers sa-l vada, nu l-a alaptat si nu l-a strans la pipet nici macar o data. A plecat pur si simplu din maternitate si l-a lasat. Cand l-am intalnit avea patru luni. Medicii il diagnosticasera cu retard psihomotor pentru ca la varsta lui nu-si tinea capul, nu se introcea de pe o parte pe alta si nu interactiona cu nimeni.
Din cauza acestui diagnostic nu i s-a deschis procedura de adoptie. Oricum nu l-ar fi vrut nimeni. Insa putina lume stie ca de fapt retardul psihomotor a fost indus de lipsa de afectine, de atentie si de dragoste.
Copiii parasiti raman luni de zile in spital pentru ca sunt prea putini asistenti maternali. Legea spune ca micutii pana in doi ani trebuie plasati obligatoriu la un parinte angajat. Ori cata vreme numarul lor a scazut in fiecare an, iar micutii parasiti sunt la fel de multi e imposbil sa gasesti in cinci zile o casa pentru fiecare nou nascut abandonat. Andrei a fost preluat de o asisteta maternala dupa ce mai bine de o jumatate de an a stat in spital.
Ne uitam el si vedem un copil absolut normal care nu este nici retardat si nici paralizat. Dragostea unei mame angajata de o fundatie,l-a vindecat de retard si paralizie. Andrei a invatat sa mearga, sa vorbeasca si are o personalitate foarte puternica.
Un dignostic pus pe baza unor simptome induse chiar de abandon a lasat un copil perfect fara familie. Sistemul ii mutileaza. Andrei n-ar fi fost niciodata diagnosticat cu retard, daca s-ar fi respectat legea si ar fi ajuns in casa unei familii.
Pentru ei, legea adoptiilor trebuie schimbata. Cata vreme mama nu e de gasit, iar rudele nu sunt interesate sa-l copilul ar trebui declarat adoptabil. In felul acesta miile de romani care vor sa adopte n-ar mai sta ani de zile pe liste de asteptare in conditiile in care in fiecare spital din tara sunt micuti parasiti.
80 % dintre cei care au depus dosare sunt cupluri care nu pot avea propriul copil, iar adoptia vine sa umple un gol. Vor un copil mai mic de doi ani, insa sansele sa-l primeasca sunt minime. Copiii ajung adoptabili la varste mari pentru ca legea nu da termene clare si nu ajuta familiile naturale sa gaseasca solutii pentru a-si lua copiii acasa.
Andrei si sutele de copii abandonati in spitale ar trebui sa ajunga in familii ca si ale Andei. Pentru asta insa legea adoptiei trebuie sa se schimbe si sa-i declare pe acesti micuti adoptabil la varste mici. In plus, e nevoie de tribunale ale copiilor in majoritatea judetelor din tara pentru ca destinele lor sa nu se judece alaturi de infractiuni. Pentru ei fiecare zi care trece le scade sansele la o familie, iar parintilor adoptatori le rapeste bucuria de a avea un copil.