Trei sferturi dintre copiii care ar putea fi adoptati de o familie din Romania, au mai mult de 5 ani. Si asta numai din vina parintilor naturali, care au refuzat cu insistenta sa ii lase in grija altor oameni dar nici nu i-au luat acasa.
A abandonat 3 copii pana acum si totusi asistentii sociali nu pot sa treaca peste cuvantul acestei asa zise mame, atunci cand vine vorba despre adoptie. Femeia nu i-a luat niciodata acasa si merge rar sa-i viziteze. Astfel din vina ei, bietii copii cresc in familii de asistenti maternali, iar sansele lor sa se mute intr-o familie adevarata, sunt aproape nule. Cel mare are 10 ani. Dupa ce l-a nascut l-a lasat in spital de unde a fost luat de o asistenta maternala.
Asistentele maternale au iesit din sistem, iar copilul a simtit mutarea intr-o alta familie ca pe un nou abandon. Fiecare schimbare, fiecare parinte nou, fiecare casa in care a ajuns a insemnat pentru el o noua trauma. N-are sentimentul apartenentei la o familie, iar pentru mama adevarata nu simte nimic.
In mintea lui termenul de parinte nu prea are semnificatie. A spus mama si tata prea multor oameni ca sa mai inteleaga sensul acestor cuvinte. Introvertit si poate prea serios pentru cei zece ani ai lui, Iulian n-are pera multe bucurii. Ultima data s-a bucurat cand si-a intalnit fratii mai mici. Cel mijlociu este crescut de o fosta asistenta maternala care dupa ce s-a pensionat a decis sa-l ia in plasament.
Mama natura n-a fost de acord, asa ca desi s-a pensionat femeia a decis sa-l creasca fara sa primeasca ajutor de la stat. E copilul ei de suflet pentru ca in acte e al celei care isi aroga toate drepturile de mama. Doar ca in viata lor ea e aproape inexistenta. Pe ultimul nascut, Alex, l-a vizitat de cateva ori cand era in spital. Acolo l-a lasat in grija asistentelor si a plecat. Intr-un salon amenajat pentru copiii abandonati l-am intalnit si noi anul trecut.
Era acolo de 11 luni desi legea spune ca in cinci zile de la abandon ar trebui dus in casa unui asistent maternal. Nu s-a intamplat asta pentru ca in judet erau prea putini parinti angajati. Pentru Alex cele 11 luni de stat in spital au trecut fara sa lase mare lucru in dezvoltarea lui mentala. Lipsa de afectiune si atentie poate mutila un copil. La doi ani abia spune cateva cuvinte pe care le-a invatat de asistenta maternala care l-a luat din spital dupa ce a implinit un an.
Alexandru va creste probabil in casa noii mame pana cand va fi suficient de mare ca sa fie mutat intr-un centru de plasament. In fostele case de copii cosmetizate, numite centre de plasament in care copiii cresc fara sa fie pregatiti pentru viata. Si asta pentru ca legea da drepturi totale mamei naturale fara sa-i ceara nimic in schimb. N-au nici o responsabilitate si nu primesc termene pana la care sa-si rezolve situatia pentru a-si luat copiii acasa.
Trei frati sunt despartiti de propria mama. Traiesc departe unul de altul. Legea le da dreptul parintilor sa-si tina copii prizonieri in sistem fara sa le ceara nimic in schimb. De altfel, majoritatea copiilor adoptabili sunt trecuti de cinci ani pentru ca parintii au refuzat sa-i dea in adoptie si cu timpul au uitat de ei. Acesti copii au nevoie de parinti adevarati.
Legea trebuie schimbata. parintii naturali trebuie sa primeasca termene si sa doveasca interesul fata de copii lor. De aceea in acest moment suntem tara cu cei mai multi copii abandonati din Europa. Copiii carora li se ia drepturi de a avea si ei parintii lor.