Mii de romani viseaza sa adopte un copil, insa ii descurajeaza birocratia si legea. Timpul mediu de asteptare este de 2 ani, insa exista familii care stau si 5, facandu-si in fiecare an analize care sa demonstreze ca sunt apti de a fi parinti. Asta in vreme ce 40.000 de fetite si baieti sufera in lipsa unui camin in care ar avea parte de atentie si iubire.
Laura Alexandru astepta de doi ani sa fie anuntata ca s-a gasit un prunc si pentru ea. De disperare a inceput sa trimita adrese la toate Directiile pentru Protectia Copilului din tara, sperand ca va primi totusi un raspuns. Asta in vreme ce sute de copii sunt inghesuiti in saloane de spital pentru ca nu aveam destui asistenti maternali care sa ii creasca.
Cristian are cinci luni, Maria 7 zile, iar Alex 7 luni. Toti sunt abandonati intr-un salon de spital. Nu plang, nu cer atentie si nu se dezvolta ca si copiii normali.
Cristi e in maternitate de cand s-a nascut. Mama lui a plecat din spital fara sa spuna vreun cuvant. Abia cand au gasit-o politistii a promis ca va lua copilul acasa dupa ce isi va gasi o locuinta. Si de atunci n-a mai venit, iar copilul creste singur intr-un patut din salon.
La fiecare sase ore un copil este abandonat de mama lui intr-un spital din Romania
Locul acestor copii ar fi in bratele altor mame daca statul roman ar incuraja adoptia. Daca legea ar fi schimbata, daca de soarta acestor copii s-ar ocupa mai multi angajati si mai ales daca ei si-ar face treaba mai bine, daca drumul lung al unui copil catre noua mama n-ar dura ani de zile.
Sunt mii de copii parasiti si mii de romani care ar vrea sa-i adopte, dar nu se gasesc unii pe altii. Anii de asteptare, birocratia si lipsa de interes a unor oameni din sistem ii descurajaza pe cei care vor sa adopte un copil.
Laura are atestat de parinte adoptator de doi ani. In iulie ii exprira atestatul, asa ca in septembrie va incepe demersurile pentru al treilea atestat. Noi analize, noi cursuri si o alta ancheta sociala. Spune cu regret ca in ziua in care a implinit 40 de ani si-a dat seama ca si-a irosit viata muncind. Isi doreste o fetita, sa fie mai mica de trei ani si sa nu fie de etnie roma.
Nu e sigura care pune aceaste conditie. Majoritatea celor care vor sa adopte refuza copiii de etnie roma. Laura va astepta probabil ani de zile sa ajunga la ea copilul pe care il viseaza. A trimis cereri la mai multe directii din tara, dar fara succes.
E nevoie si de angajati responsabili pentru ca ei au in mana soarta acestor copii. Daca ar fi constienti ca ei sunt cei care le decid viitorul, poate ca ei n-ar mai imparti astazi un salon de spital si atentia, afectiunea si grija unei singure infirmiere.
“Vreau si eu parintii mei” este o campanie care isi propune sa aduca aproape copiii parasiti de romanii care vor sa adopte. Pentru asta e nevoie de o lege a adoptiilor mai buna, de transparenta in procesul de adopte, de acces la informatie si de tribunale ale copiilor in toata tara pentru ca micutii sa nu mai fie declarati adoptabili la varste mari.