Ce faci tu în PRO TV? Ce funcție ai și ce presupune munca ta?
Sunt reporter la sport și fac meseria asta de 22 de ani. Este singura meserie pe care am făcut-o în viața mea. Este singurul loc de muncă pe care l-am avut de când m-am angajat. Lucrez aici din 1996. Ideea e că am colegi care au 22 de ani și eu am 22 de ani de experiență. Ies pe teren, fac interviuri pe teme sportive cu diverși oameni, care mă știu, îți dai seama, de atâta timp. Îi știu pe oameni de când erau mici, iar acum au copii la rândul lor, cu care fac interviuri. Cum ar fi Ianis Hagi. Pe Ianis îl știu de când s-a născut și acum a ajuns la echipa națională. Și am zis că nu mă las de meserie până când nu o să mai aibă și el un copil. Vreau să fac un material și cu nepotul lui Hagi. Îmi place să ies pe teren, îmi place să vorbesc cu oamenii, să fac în fiecare zi altceva. Nu am stare.
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Sunt un om foarte ambițios și curios. Și acestea cred că sunt niște calități foarte bune pentru un reporter. Trebuie să afli multe și trebuie să dai primul știrea, asta e calitatea numărul unu la un reporter. Adică, eu m-am luptat foarte mult cu tatăl meu. Eu îi explicam faptul că știrile pe care el le vede la televizor sunt aflate de mine și îi spun: ”Uite, s-a transferat X la Steaua”. Și el îmi răspunde: ”Știu, că s-a dat la televizor”. ”Păi, eu am aflat, știrea de la televizor este dată de mine”. Mi-au trebuit câțiva ani să-i explic lui taică-meu chestia asta.
Ce îți place cel mai mult la cariera ta de până acum?
Că nu fac același lucru în fiecare zi, că mă trezesc dimineața și nu știu ce o să fac până seara și unde să ajung. Adică, pot să ajung și în străinătate. Poate să se întâmple ceva la Viena și să iei avionul și să pleci cu ce ai pe tine. Îmi place că întâlnești tot felul de oameni, pe care nu-i cunoști și cu care trebuie să interacționezi și să afli maximum de informații. Asta îmi place cel mai mult în meseria mea.
Îți mai amintești prima zi în PRO TV?
Da. Se întâmpla pe 19 iunie 1996. Am avut șansa să merg pe teren, pentru că unul dintre colegii mei avea un meci la Cupa Presei la fotbal și celălalt făcuse o toxiinfecție alimentară. Și eu eram în practică și a trebuit să mă duc la un meci de fotbal, la Pitești. Și unul dintre spectatori mi-a spus că în tribuna doi este viitorul antrenor al FC Argeș. Și m-am dus și l-am căutat și l-am găsit pe acel antrenor, am făcut interviu cu el. Eu nu-mi dădeam seama ce înseamnă exclusivitate, am învățat pe parcurs. Operatorul mi-a zis: ”Vezi că asta este superștire”. Că Ion Moldovan va fi antrenor al echipei FC Argeș. Și am venit cu știrea în redacție și toată lumea a fost superîncântată și după aceea am mai rămas așa până în februarie 1997, când am fost angajată cu acte.
Care este cea mai frumoasă amintire a ta din redacție sau de pe teren?
Sunt multe, în 22 de ani... Păi, că am făcut interviu cu Messi și cu Ronaldinho. În vremea în care am făcut interviu cu el, era cel mai bun fotbalist al lumii. Că am fost la Olimpiada din Beijing, Olimpiada de la Londra, din 2012, și Olimpiada de la Rio, și că am avut parte de foarte multe experiențe. Cu Messi, a fost diferit, pentru că omul avea trei bodyguarzi și nu aveai cum să ajungi la el. El e și pitic, are 1,70 m, cu crampoane cu tot, și mi-a fost foarte greu să ajung la el. Plus că bodyguarzii își făceau meseria, ca să arate că sunt bodyguarzii lui Messi, și a fost intens. Am pus trei-patru întrebări într-un minut, ca să am cât mai multe răspunsuri de la el. Am realizat abia a doua zi ce am făcut.
Aș spune că ai o meserie în care lucrează în mod preponderent bărbați. Care sunt provocările?
La început, erau foarte multe dezavantaje. Pentru că oamenii erau reticenți. Veneam din perioada comunistă și atunci bărbații, în 1996, erau destul de misogini. Am avut momente în care cineva m-a refuzat, mi-a zis că nu-mi dă interviu pentru că sunt fată și pentru că nu înțeleg fotbal și am plecat plângând de acolo, de la stadion. A venit colegul meu, Badea, după mine și m-a întrebat: ”Tu vrei să faci chestia asta?”. Și eu, printre lacrimi, am zis da. ”Păi, atunci, continuă! Asta e! O să te lovești și de misogini, o să te lovești și de oameni normali, trebuie să continui”. Și am ales să fac meseria asta în continuare. Am făcut un material pentru 1 Decembrie cu Ianis și Gică Hagi. Și când a împlinit 18 ani Ianis, i-am spus că vreau să vin la Constanța, să fac un material și mi-a zis: ”Bine, dar vii tu”. M-am simțit foarte măgulită. Mă înțeleg foarte bine cu Dan Petrescu, cu Șumudică, sunt oameni care preferă să-mi dea mie interviuri, au încredere în mine. Ne știm de foarte mulți ani.
Cum ți-ai dat seama că aste e meseria potrivită pentru tine?
Eu am făcut facultatea de Științe Politice. Dar, de mică, am fost cu tata pe stadion. Mă lua pe Sportul Studențesc, mă lua pe Ghencea. Am fost cu tata la multe meciuri de fotbal și el, fiind microbist, mi-a dat microbul ăsta. Țin minte că mi-a spus: ”Uite, este un copil foarte bun, care joacă acum la Craiova și o să vină să joace la București și o să te duc la un meci să-l vezi”. Ăla era Gică Popescu. După aceea, bunicul meu mi-a zis, dinamovist fiind, că există un fotbalist foarte bun la Dinamo, care o să ajungă mare și să vin să-l văd. Erau un puști blond și se numea Răducioiu. Așa mi s-a transmis microbul. De la partea masculină din familie.
Care sunt cele mai mari satisfacții, pe plan profesional?
Când afli o știre în exclusivitate. Când îți apare prima știre în jurnal. Și când faci un interviu cu cineva cu care toată lumea să chinuie să facă interviu.
Ce sfat ai avea pentru fetele care își doresc o carieră ca a ta?
Să-și urmeze visul și să înțeleagă că nimic nu e imposibil în ciuda multor impedimente. Oricum, acum lumea e mult mai deschisă în 2018. Bărbații nu mai sunt atât de misogini și acceptă că meseriile prepondent masculine pot fi abordate și de fete.
Care sunt hobby-urile tale? Ce-ți place să faci în timpul liber?
Cel mai mult îmi place să călătoresc. Am fost, ca turist, în Bangkok, în Hong Kong, în Thailanda, New York, Tokio… Îmi place să văd lumea. Îmi place să stau la o cafenea, pe terasă, și să mă uit la oameni și să-i văd cum sunt ei, în stare pură. Soțul meu este și cameraman și fac cu el superechipă. Noi suntem colegi din 1998 și, în 2011, ne-am dat seama că ne placem și de atunci facem echipă și acasă. Și e un avantaj foarte mare pentru mine. Când suntem pe teren, ne înțelegem din priviri. El mă știe și știe ce vreau. Ne înțelegem foarte bine și majoritatea filmărilor le facem împreună. Suntem o adevărată echipă.
Cum arată ziua perfectă pentru tine?
Nu începe niciodată dimineața! O cafea bună, sau două, și după aceea să vin la muncă și să fac un interviu wow și, pe lângă interviu, să am și niște imagini wow. Dacă e vorba de un personaj pe care vreau să-l cunosc și la care n-am ajuns încă… nu am ajuns încă la Obama și la Cristiano Ronaldo. Dar o să ajung. Sper.
Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit, din punct de vedere profesional?
”You are the best”! Sau, la un moment dat, a fost o ședință și Costi Mocanu mi-a făcut un compliment foarte frumos, pe care o să-l țin minte toată viața… M-a prezentat unui tip din străinătate și a spus că, dacă trebuie să ajungi pe Lună, să faci un reportaj pe Lună, Violeta va face tot ceea ce poate ca să ajungă acolo, să facă materialul. Frumos!
Dacă ar fi să te întâlnești cu tine, la început de carieră, ce sfat ți-ai da?
Păi, nu trebuie să mă întâlnesc cu mine la început de carieră, pentru că am colegi foarte noi, pe care eu i-am luat din secunda zero, de când au venit la PRO TV, și încerc să-i îndrum și să le dau sfaturile pe care eu mi le-aș fi dat când eram la vârsta lor. Pe mine, PRO TV-ul m-a schimbat foarte mult. În bine. Eu mă bucur foarte mult că am ales calea asta.
