“Daca ai nevoie de o actrita suedeza care vorbeste foarte bine engleza, nu a uitat inca germana, nu se face prea bine inteleasa in franceza si care in italiana stie sa zica doar
Cei doi s-au intalnit in 1949 la Paris si deja flirtau inainte sa inceapa filmarile. Anul urmator Ingrid a reusit sa-i lase cu gura cascata de uimire sau, dupa caz, de indignare pe americani. Dar nu cu rolul din Stromboli, prima ei colaborare cu Rossellini, ci cu o sarcina si cu proaspata aventura extraconjugala.
Jurnalistul Eric Neuhoff scria ca, daca s-ar da medalii pentru indragostite, Ingrid Bergman ar merita una speciala. Si-a abandonat sotul (dentistul suedez, Petter Lindström), fetita pe care o avea cu acesta si cariera din tara natala pentru a trai o pasionala poveste de dragoste.
Femeia capabila de sacrificii enorme pentru a-si trai viata cu cine si cum credea de cuviinta a avut insa multe de tras pentru relatia cu Rossellini. Nu stia in 1949, cand a inceput sa filmeze Stromboli, ca nu se va mai intoarce in America pentru urmatorii 7 ani, fiind declarata “persona non-grata”. Asa ca vedeta s-a autoexilat in Europa.
Ingrid Bergman, “incarnarea diavolului”
Aventura cu Rossellini, cu care a ramas insarcinata in timpul filmarilor, a iscat un scandal monstruos in America. Senatorul de Colorado Edwin C. Johnson a numit-o “incarnarea diavolului” si “sectanta fara moravuri” intr-un discurs rostit in fata colegilor din Senat, iar Ed Sullivan i-a anulat invitatia de a aparea in emisiunea sa. “Oamenii m-au vazut in <
Biserica Catolica italiana s-a opus casatoriei, tinand cont ca ambii erau divortati, iar Lindström i-a acordat divortul abia la o saptamana dupa ce l-a nascut pe Robertino. Chiar si-asa, cuplul a mai avut doi copii, gemenele Isabella si Isotta, nascute in 1952. Ingrid a continuat sa filmeze impreuna cu Rossellini inca 4 filme. Avand teme centrale ca “singuratatea, gratia si spiritualitatea”, peliculele au fost privite retrospectiv ca o descriere metaforica a casniciei.
“Suedezii si italienii nu se-nteleg bine”
Peliculele filmate cu Rossellini nu i-au mai adus insa succesul de altadata. Satula ca prestatiile de pe ecran sa-i fie judecate aspru de critici, Ingrid a acceptat un rol oferit de regizorul Jean Renoir. A fost inceputul sfarsitului pentru casnicia cu Roberto Rossellini. Extrem de gelos, acesta ii interzisese deja sa lucreze cu Zeffirelli si Fellini sau sa zboare cu avioanele TWA, detinute de magnatul Howard Hughes care, vrajit de vedeta, ii cumparase la un moment dat cate un bilet la toate companiile aeriene pe ruta New York – Los Angeles.
Gelozia dusa la extrem a facut convietuirea cu Rossellini imposibila. Ingrid ii cere de doua ori divortul. In autobiografia sa urma sa marturiseasca ca la ruptura a contribuit si faptul ca toate filmele facute impreuna au fost esecuri.
“Suedezii si italienii nu se-nteleg bine. Aveam temperamente diferite” spunea actrita ajunsa la 65 de ani. Cei doi se despart intr-un final in 1957, Rossellini declarand ca s-a saturat sa fie “Domnul Bergman”. Se spune insa ca i-ar fi cerut lui Ingrid sa nu se recasatoreasca. Divortul de Rossellini ii aduce lui Ingrid, fara nicio legatura, si iertarea de la Hollywood. Iertare care a luat forma unui Oscar, acordat in 1957. Al doilea din cele trei din cariera.
