Spectacolul de teatru, va avea premiera pe data de 25 martie, la Palatul Copiilor, după care urmează un turneu în țară. Cum e să lucreze cu soțul pe aceeași scenă, aflăm imediat, în interviul pentru Perfecte.ro!
Monica, ai adaptat comedia “Eu te cred, da’…tu mă minți” și te pregătești de premieră, pe 25 martie. În cât timp a fost pusă în scenă această piesă?
Am adaptat piesa “Eu te cred, da’…tu mă minți” din mers și din necesitate. Se cerea schimbarea unor fraze fără să se piardă înțelesul, se cerea clarificarea unor situații și acestea au fost realizate împreună cu Liviu Lucaci, regizorul piesei, chiar în timpul lucrului. Am început primele întâlniri la lectură, la începutul lui Ianuarie. În două luni și jumătate am reușit să aducem piesa din stadiu de text în stadiu de premieră trecând prin tot traseul de producție.
A câta comedie în care joci este?
Cred că e a 24-a sau a 25-a comedie. E posibil să nu le fi numărat pe toate.
Cum e să joci, din nou, alături de soțul tău, dar și de nepotul Cosmin Vijeu?
Cu Aurelian m-am obișnuit. Jucăm împreună din 2006 de la “Chicago” și suntem deja la a șaptea piesă împreună. Ne știm timpii de ardere a etapelor și de învățare a textului pe care îl transformăm în situații. În plus experiența de scenă ne ajută mult. Cu Cosmin e prima colaborare în scenă. Lui îi e mai greu pentru că, în general, atunci când joci în fața familiei nu dai tot ce poți. În plus, noi îi suntem și critici și asta îi face procesul scenic mai clar dar mai dificil.
Ce rol ai acum și cam cât de repede îți ia, de regulă, să intri în rolul personajului?
Am rolul unei creatoare de modă, care poate avea orice vârstă, care e puțin cam snoabă, cu intenții egoiste dar bune în general. Am înțeles destul de repede personajul și, în general, când mă pornesc la drum, mă direcționez pe ceea ce am de făcut și nu mă las până nu iese.
În câte piese de teatru joci în momentul de față?
Acum joc în 6 piese la Teatrul Național, în 4 la Elisabeta, una la Teatrelli și una la Dramaturgi, una în producția independentă a unui coleg, plus această nouă premieră, la Teatrul Tineretului. 14 piese în total, asta dacă nu se mai reiau cele două piese pe care le aveam la Metropolis.
Ai fost cea mai bună profesoară de teatru a soțului tău. Ce i-ai spus atunci când s-a apucat de teatru?
Soțului i-am scos peri albi cu ''simplu e greu în scenă" și cu "fii tu în situație dar să îți pese cât îi pasă personajului și să te coste la fel". Și știu că l-am rugat mereu să își folosească experiența din scena muzicală pentru a prinde cele mai bune tonuri. Asta îl face mai atent și mai prezent decât mulți alți colegi care nu au ureche muzicală.
Pe când o piesă de teatru în care veți juca alături de Dora, fiica voastră?
Îmi doresc o piesă în care Dora să aibă rol alături de noi. Încă nu am găsit-o dar când va fi, sigur vei afla.
Apropo de numele piesei, “Eu te cred, da’…tu mă minți”, ai mințit vreodată pentru a salva o situație?
Minciunile nevinovate sunt destul de uzuale în societatea noastră. În general, folosesc adevărul pentru că mi se pare cea mai bună minciună. Uneori însă cosmetizez ușor adevărul, să fie mai ușor de privit de către ceilalți.
