În 1962, Dumitru Fărcaș avea 24 de ani și era în plină afirmare. Maria Tănase, aflată în culmea succesului ei artistic, l-a remarcat pe tânărul instrumentist, pe care l-a apreciat de la primele acorduri. În acel an, marea cântăreață de muzică populară i-a scris „drăguțului Fărcășel”, cum îl alinta, o epistolă care l-a marcat profund pe Dumitru Fărcaș.
„Maria Tănase i-a scris tatălui meu ultima scrisoare din viața dânsei. Acum, recitind-o, am observat că era datată la 7 august 1962. Coincidență sau nu, 7 august e și data la care tata a murit. E o scrisoare destul de lungă, cu sfaturi foarte concrete de viață și mai cu seamă de ceea ce presupune viața de artist. Această scrisoare a fost ghidul vieții artistice a tatălui meu. O avea memorată. A purtat-o în minte și-n suflet până la sfârșitul vieții”, ne-a mărturisit fiica marelui taragotist, Andreea Fărcaș.
Dumitru Fărcaș și fiica lui, Andreea. FOTO: Dumitru Fărcaș/Facebook
Scrisoarea, păstrată în toți acești ani la loc de cinste, suna cam așa:
„Drăguţule Fărcăşel, (...) ajunsă în Bucureşți m-au învins ocupăţiunile multiple pe care le am şi, într-o linişte relativă să pot formula pe hârtie ceea ce doresc de la mata. Vezi mata, drăguţă, n-am prea scris prea mult la viaţa mea şi mai cu seamă scrisori. Dar scrisoare ca aceasta în care să tresară toate setimentele mele de artist n-am scris niciodată. Vezi, Fărcăşel, să nu te umfli că-ţi cade nasul şi gata cu admiratorii talentului matale. Nu vreau să te necăjesc, dar vezi, Dumitru Fărcaş, eşti atât de tânăr şi atât de talentat încât nu-mi dau seama dacă nu faci şi dumneata parte din acei artişți care înainte să înceapă să umble îşi iau boii lui Dumnezeu în cap. Mi-ai povestit că munceşți mult şi am dedus că eşți ambiţios. Eşti ambiţios ca să parvii sau eşți ambiţios că să rămâi artist?
Aş vrea să-ţi fac o propunere care ar fi generatoare de «isprăvi» mari. Aceste isprăvi constau şi în glorie şi în bani – lucru care, din păcate, nu se îngăduie să le dăm deoparte. (...) Vom pleca într-un turneu şi vom câştiga mulţi bani. Banii, arză-i focul, nu contează aşa mult cum nu contează cât cânţi, ci cum cânţi. Eu am discutat cu mine, artist şi om, şi am mai discutat cu cineva care, prin posibilităţile care le are, ne poate asigura şi banii, şi gloria – dar d-ta ai fi gata să te arunci în vârtejul cel mai mare alături de mine «artistul» că să realizăm o «drăcie» gigantică?
(...) Se nasc atât de rar oameni înzestraţi cu nobleţea artistică a dumitale, încât consider o datorie de artist să-ţi ofer «aripile» mele şi să te feresc să dai «piept» cu zidul gros al nechemaţilor care au ajuns să fie mari câştigători de poziţii în artă, numai şi numai fiindcă artiştii nu se ajută între ei...”.
Scrisoarea, făcută publică la 40 de zile de la moartea marelui taragotist de însăși fiica acestuia, Andreea Fărcaș, face parte dintr-un lung șir de mărturisiri ale acesteia. Citiți interviul complet pe PROTV.RO!
Maria Tănase avea să se stingă un an mai târziu, pe 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni. Un cancer la plămâni, descoperit în timpul unui turneu muzical efectuat în Hunedoara cu Taraful Gorjului, a răpit-o dintre noi pe cea mai talentată și plină de har artistă de muzică populară românească.
