Adela, ai revenit luni în platoul “Vorbește Lumea”, în prima ediție aniversară, în calitate de prezentator, alături de Cove și Lora. Te-au încercat ceva emoții? E prima oară când te-ai întors acolo după nașterea celui de-al doilea băiat?
Da, a fost prima dată când m-am întors în calitate de prezentator, de când am plecat în concediu de maternitate, alături de Cove și Lora. Normal că am avut emoții, am mai fost prezentă în platou ca invitat, dar de data asta a fost inedit, în plus a fost și o ediție aniversară, 4 ani de „Vorbește Lumea”.
De revenit “pe bune” când revii alături de Cove?
De revenit “pe bune” alături de Cove se va întâmpla în toamnă, odată cu începerea noului sezon. Un sezon diferit. „Vorbește Lumea” va avea un aer nou, un refresh total, chiar dacă noi suntem vechi (râde), lucrurile care vor fi prezente vor fi noi, proaspete și surprinzătoare. Sunt ca o fetiță care pleacă pentru prima dată la discotecă sau la bal, depinde, și se gândește cu ce rochiță să se îmbrace, ce machiaj sau cum să își facă părul.
Cum e cu doi băieți mici acasă? De fapt, trei băieți, dacă îl punem la socoteală și pe Radu!
Mi-am imaginat întotdeauna că voi avea fetiță. Însă, îmi dau seama că a fi mamă de băieți este cea mai adorabilă treabă care mi se putea întâmpla, pentru că au un fel unic de a-și iubi mama. Pe mine nu mă iubește nimeni cum mă iubește Alexandru sau cum reușește Alexandru să își exprime dragostea, îmi dau lacrimile, are câteodată momente când îmi face o declarație de mă topesc pur și simplu. Așa că băieții au ceva drăgălaș și sincer în comportament. Despre băiețelul Radu sunt multe de povestit (râde), dar învăț de la fiecare cum să mă port cu celălalt. Sunt lucruri pe care le aplic în felul în care mă raportez la copii, dar pe care le aplic și la Radu, că ce să vezi, și Radu este un copil mai mic, uneori.
Cum v-ați împărțit sarcinile între voi?
La noi lucrurile au venit destul de lin, e adevărat că pe noi ne-a dat peste cap Alexandru, pentru că a fost primul venit și primele săptămâni au fost destul de ciudate. Am ruperi de memorie efectiv, cred că eram pe altă lume. Când apare primul bebeluș ți se dă puțin lumea peste cap, dar la fel ca și atunci, și acum, noi ne bucurăm foarte tare de ajutorul mamei mele care este trup și suflet alături de noi. Și nu există moment în care noi să avem nevoie de ea și ea să nu vină, chiar și mama lui Radu ne ajută.
Dar pentru că eu am ales să îl alăptez pe Alexandru până la 2 ani și pe Andrei intenționez să îl alăptez destul de mult, pauzele dintre alăptări nu pot fi mari, așa că eu nu pot lipsi prea mult de acasă și asta îmi place foarte mult. Obligat-forțat am de petrecut mai mult timp cu copiii mei. De regulă, îl adorm întâi pe Andrei, îi fac băiță și apoi îl adorm, în timpul ăsta Radu se joacă cu Alexandru, se conectează unul cu celălalt și fac ei chestii de băieți, apoi face și el băiță și în liniște ne așezăm în pătuț ca să nu îl trezim pe frățior.
Dimineață, Andrei se trezește mai devreme și nu vreau să îl deranjez pe Alexandru, Radu îl ia și vine în sufragerie și se joacă și mă lasă pe mine și pe Alexandru să dormim mai mult. Ne împărțim destul de bine responsabilitățile, el se duce și tot el îl aduce de la grădiniță. Acum, spre exemplu, s-au dus împreună să cumpere înghețată, iar eu am rămas cu cel mic. Lucrurile vin natural atunci când nu ai sentimentul că celălalt trebuie să facă mai mult. De regulă, aici apar problemele în cupluri, când tu ca tată spui: tu ești mamă, de ce nu te ocupi? Iar tu mamă îi spui: eu sunt mamă și nu i-am făcut singură, implică-te și tu!
Ați fost deja și în vacanță toți patru! Cum a fost? Greu, ușor, mai vrei?
Am fost deja în 2 vacanțe împreună în varianta de 4, plus alte câteva deplasări prin țară. Vacanța asta a fost un vis pur și simplu, pentru că am avut norocul să găsim un loc potrivit pentru copii și pentru familiile cu copii mici. Eu am spus că ani de acum încolo nu voi mai merge la un hotel mare, pentru că pur și simplu chestia asta îmi dă bătăi de cap, îmbracă copiii, dezbracă copiii, cele trei mese la care participi atunci când ești la all inclusive te obligă la o anumită etichetă. Îmbracă-i, să nu mai stea cu mâncare pe la gură, murdari pe picioare...
Acum am avut o vilă cu piscină pe malul mării și efectiv de dimineață până seara stăteam în costume de baie și doar seara ne făceam un duș și ne culcam. A fost fantastic, ne-am relaxat cu adevărat fără să mai avem alte griji în plus. Dacă până acum mă organizăm să îl culc pe Alexandru, acum trebuie să mă organizez să îi adorm pe amândoi și asta se întâmplă destul de rar în același timp. Dar o scoatem la capăt. A fost foarte frumos și a fost prima vacanță în care m-am simțit bine, față de Alexandru care a mai crescut și mă pot înțelege cu el și fără să mai am grijă că o să cadă, că s-a murdărit sau, aoleu, a fugit copilul. Este foarte înțelegător și ne ascultă, mi-a plăcut foarte mult de Alexandru în perioada asta și cât despre Andrei, el este cuminte oricum.
Cum e Alexandru cu “flățiolu” Andrei? Este gelos, îl protejează, se iscă certuri?
Mi s-a spus că prima perioadă când o să îl aduci acasă o să fie cât de cât ok, după care o să fie nenorocire. La noi pot spune că a fost invers. La început, Alexandru a fost puțin dezorientat, dar nu peste măsură. Dar nu îl mai alăpta, dar de ce îl ții la piept, ia-mă pe mine și joacă-te cu mine, însă în timp aceste lucruri s-au reglat. Iar acum se trezește și îl pupă, îl mângâie, îl giugiulește, are grijă de el. Sigur, am fost odată la bucătărie să spăl o farfurie și, când m-am întors, Alexandru îl călărea, noroc că stătea asta mic pe burtă și nu i-a rupt coloana. Nu trebuie lăsați nesupravegheați. Bine, el nu făcea asta ca să-i facă rău, ci pur și simplu pentru că se juca cu el.
Cât de repede ți-ai revenit după a doua sarcină?
Mi-am revenit destul de repede, uite au trecut 7 luni și mai am doar 4,5 kg de care pur și simplu nu scap. Deși fac sport, am grijă ce mănânc, nu reușesc să scap de ele. Se pare că de la an la an, știu că arderile nu mai sunt la fel ca până atunci. Fizic cred că mi-am revenit mai repede, m-am pus pe picioare mai repede decât la prima sarcină.
Ce îți place cel mai mult, acum, că mămică de doi copii?
Cel mai tare mi se pare că am 2 copii (râde) și, cumva, atunci când aveam doar unul simțeam atunci că vom face încă unul. Simțeam că nu aia e formulă completă și e foarte tare că dragostea nu se împarte, se înmulțește la 2,3 la 4 depinde de caz. Mi se pare că tot ce fac acum are sens, am motivația puternică să fac totul mult mai bine, mult mai corect, mult mai de viitor.
Ai momente în care zici că nu mai poți, că vrei o pauză? Se întâmplă des? Simți că o să clachezi de la oboseală și solicitare? Cum îți revii?
Am avut momente în care am simțit că o să clachez, de obicei ele se sfârșesc cu plâns (râde), dar plânsul e foarte bun, te ajută să te descarci. Din cauza lor, aveam momente câteodată când credeam că o să clachez și tot datorită lor nu mai clacam. Îmi dau seama că sunt foarte norocoasă că îi am și e cel mai important lucru în acest moment al vieții mele. Pe de altă parte, încerc să îmi fac plăceri în fiecare zi, mi se pare că un părinte relaxat înseamnă un copil relaxat. De exemplu, dacă la cafea îmi place să îmi înmoi o bucată de ciocolată și s-o mănânc așa topită, fac asta. Am încercat în perioadă asta, culmea, să mă pun pe primul loc și a funcționat.
Cum te-ai defini acum? Care sunt cuvintele care te caracterizează cel mai mult?
Echilibrul, dar nu neapărat cel interior, îmi doresc foarte mult să fie un echilibru în tot, de la ceea ce văd, la ceea ce se întâmplă în jur. Sunt cea mai neconflictuală persoană pe care ai întâlnit-o, aș face orice, orice să nu fie supărări. Mă mai caracterizează comoditatea, dar nu în sensul că aș fi leneșă, sunt un om extrem de adaptabil. Mă adaptez la climă, la locație, la mediu, la mâncare, la orice. Adică dacă pleci cu mine într-o vacanță și se întâmplă să nu îmi placă camera, asta nu îmi strică vacanță. Poate nu e cum am visat, dar tot timpul voi găsi ceva drăguț, „ia uite ce perdeluță draguță”.
Atunci când nu stai cu copiii și mai ai timp și pentru tine, ce îți place să faci?
Nu îmi vine să cred ce plăcere am: să stau pe canapea în liniște și să mă uit la un serial. Mi se pare cea mai tare chestie pe care o poți face, nu se compară nici cu mersul la cinematograf, nici cu devoratul unei prăjituri, nici cu plimbările, nici cu nimic… Atunci când știu că Alexandru pleacă la grădiniță, Radu în treaba lui și Andrei doarme, iar eu am o oră-două pentru mine să stau să mă uit la un serial și să beau o cafea mi se pare Paradisul, Raiul pe Pământ. Nu îmi doresc nimic mai mult. O fi rău, o fi bine, asta simt acum. O fi bine, că peste o lună văd eu (râde), nu o să îmi mai permit astfel de momente, pentru că încep treaba.
Ți-e dor de muzică?
Mi-e dor de muzică, ascult muzică și fredonez așa în sinea mea. Este darul cu care sunt înzestrată, toate celelalte pot fi sau nu judecate, însă în ceea ce privește vocea este un dar cu care m-am născut. Sigur că sunt interprete care cântă mult mai bine decât mine, dar nu despre asta este vorba. Este ceva ce se vede, ce se aude. Mi-am tot dat seama de ce nu am mai făcut asta în ultimul timp: pentru că emoția pe care o simt atunci când cânt este atât de mare, că uneori mă doboară și este atât de mare, încât vreau să o ocolesc tocmai din cauza asta. E ciudat, dar asta simt!
Vezi și: Adela Popescu și-a botezat cel de-al doilea băiețel
