Vă aflați în țară! Ce faceți aici și cât stați? Ați venit și cu fiica dumneavoastră, Alexandra!
Sunt în țara de 10 zile, Alexandra a stat 24 de ore pentru că a trebuit să se întoarcă și sunt foarte fericită că sunt aici, pregătesc un CD de muzica care este de fapt gata, un disc cu Eurostar. Mi-am dorit mereu să fac un disc nou. Alexandra este și ea fericită!
Ce a moștenit Alexandra de la dumneavoastră? Din punct de vedere estetic?
Alexandra a moștenit de la mine prezența fizica și ochii, zic eu. Are formatul ochilor mei, talentul de a se exprima în scris, dorința de a-și exprima emoțiile, trăirile sufletești. Are o mare bucurie să scrie și asta cred că a luat-o de la mine. Sunt atuurile fizice și emoționale, care cred că s-au transferat pe undeva genetic.
Ce vă place cel mai mult la Alexandra și ce vă doriți pentru ea?
La Alexandra îmi place că și-a păstrat o puritate a sufletului, îmi place că vrea să trăiască în liniște, că vrea să aibă o anume independență a ei și o viață privată. Admir pe undeva faptul că trăiește atât de deosebit de cum am trăit eu în lumea asta a publicului.
Este locul în care ea nu și-a dorit de fapt să fie în lumina reflectoarelor și este foarte fericită cu viața pe care o trăiește ea. Fiecare dintre noi ne trăim viața așa cum o dorim și eu admir asta la ea și atâta timp cât ea este fericită sunt și eu.
Profesional vorbind, în ce investește Alexandra și ce carieră și-a ales în State?
Alexandra lucrează cu mine, lucrăm împreună în meseria asta de consiliere. Ea a terminat Hofstra University, și-a luat un doctorat în scris, în creative writing, ea este licențiată în scris, a învățat și limbile antice, dacă poți să crezi, greaca antică, limba latină, care au pasionat-o.
Deși sunt limbi moarte pe ea au fascinat-o culturile vechi și are o pasiune pentru toți poeții Angliei, pe care mă uimește cum îi recită, știe toate poeziile pe dinafară. Pasiunea ei rămâne literatura, literatura engleză și își dorește să scrie. Lucrează cu mine, lucrăm la cărți și am scris împreună două cărți până acum.
Alexandra își dorește și o susțin foarte mult să își scrie propriile ei cărți. Vrea să scrie romane, să se exprime în scris. Asta este pasiunea ei, nu muzica, cum a fost la mine. Și mă depășește cu mult în ceea ce înseamnă scrisul, având acest talent.
De când ați câștigat în instanță apartamentul din Kogălniceanu vă cazați acolo de câte ori veniți! Mai aveți de amenajat sau e totul gata deja? Va simțiți ca acasă?
Am câștigat apartamentul din Kogălniceanu acum 3 ani de zile, l-am refăcut complet și are o stare bună energetică. Mă simt foarte bine aici de câte ori vin. Nefericirea este că nu vin atât de des pe cât mi-aș dori, drumul este departe și sunt prinsă cu multe în America.
Cum arată programul dumneavoastră într-o zi în America? Ce vă place să faceți cel mai mult?
O zi de-a mea în America este întotdeauna foarte plină de evenimente, zilele sunt așa cum le construiești tu. Eu sunt un om care îmi doresc să privesc întotdeauna partea pozitivă a lucrurilor. Mă trezesc în fiecare dimineață spunându-mi că va fi o zi minunată și o să fie foarte bine!
Trăiesc în țara Soarelui înflorit, unde e tot timpul lumină. Îmi doresc ca în fiecare zi să creez ceva, mă gândesc la proiecte noi, să mai ajut pe cât îmi stă în putință, să consiliez oamenii care au nevoie de un gând bun, un sfat, de o îndrumare, de o direcție de viață. Am emisiunile mele de radio precum știți, la o stație de radio în Washington DC, termin o carte nouă care se ocupă de arhetipurile umane, finalizez acest proiect, CD-ul muzical, încep să găsesc alte portițe, totdeauna sunt în căutare de ceva nou, ceva creativ.
Viața este frumoasă atât cât ești creativ și găsești noi dimensiuni, ceea ce le doresc tuturor celor care citesc acest articol, celor care mă urmăresc, celor care vor să se găsească pe sine.
Arătați extrem de bine la 64 de ani! Cum va întrețineți?
La 64 de ani eu mă simt poate ca la 46 de ani sau la 36 de ani. Eu cred în vârsta energetică, nu stau în vârsta cronologică. Sunt absolut convinsă că noi putem să trăim foarte mult în viitor și să arătăm extraordinar chiar și la vârsta de 80-90 de ani. Sunt foarte fericită că noi putem să ne menținem în formă tonusul dacă trăim o viață moderată, o viață în liniște, în echilibru sufletesc.
Astea sunt secretele tinereții, să fim împăciuitori, să ne iertăm, să-i iertăm pe cei din jur, să nu avem conflict cu noi, să nu avem conflicte cu lumea exterioară și atunci fenomenul de îmbătrânire este foarte lent. Trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a vieții. Așadar nu este niciun secret...Sufletul este întotdeauna tânăr!
Aveți niște picioare senzaționale! De la cine din familie le-ați moștenit?
Picioarele le am moștenire de la mama mea. Mama mea a fost o femeie extraordinar de frumoasă! Bunica mea a fost o femeie frumoasă, eu nu am luat nici 5% din frumusețile lor.
Măcar de la mama am luat picioarele, aș fi vrut să iau și restul, să arăt atât de bine ca ea, dar poate faptul că totdeauna am făcut mișcare, fac lecții de zumba, lecții de aerobic, pilates, yoga, încerc să-mi mențin tonusul muscular și cred foarte mult în densitatea oaselor care trebuie menținută în special după vârsta de 50 de ani. Dacă facem mișcare și ne întreținem tonusul muscular putem să arătăm extraordinar chiar și la 90 de ani. Și nu exagerez cu nimic! Sper să mă mai întrebați lucrul ăsta și peste 20 de ani!
Cum arată meniul dumneavoastră, ce mâncați, ce ați eliminat din el? Ce pofte aveți când veniți în România?
Eu am renunțat la carne de foarte mulți ani de zile, deci nu mănânc carne de vită și de porc de peste 20 și ceva de ani. Nu mănânc carne, în general, dintr-o convingere a mea. Carnea provine de la un animal care a fost omorât, deci luăm un corp mort și îl punem într-un corp viu! Asta este părerea mea, sunt părerile mele, convingerile mele, mentale, emoționale. Și cu toate astea trăim într-o lume în care oamenii sunt carnivori.
Eu nu sfătuiesc pe nimeni să renunțe la carne, dar eu personal am renunțat și mă simt foarte bine fără ea. Sunt mare amatoare, când vin în România, de iahnie de fasole, de cartofi în toate felurile, toate legumele, cum le fac românii nu le face nimeni mai bine. Mănânc sarmalele de post, îmi plac la nebunie, toată mâncarea românească dacă este făcută fără carne, pe vegetal, cu mare bucurie. Avem bunătățile noastre. Stau departe de zahăr, nu este bun în general pentru organism, sub nicio formă, dar avem zahărul natural care este în fructe, recomandat pentru organism.
Eu am un întreg protocol de cum să ne tratăm organismul în mod natural. Natura ne-a dat tot ce vrem noi în jurul nostru ca să ne vindecăm! Eu mă vindec cu muzică, eu vorbesc cu copacii, am în grădina mea niște copaci care sunt cei mai buni prieteni ai mei, cu care stau de vorbă. Tuturor le spun ce relație de prietenie am eu cu natura din jurul meu. De fapt, dacă veniți la mine în Florida, vedeți o casă înconjurată de palmieri, de fructe de tot felul, de mango.
Casa mea este o reflecție a bucuriei mele de a trăi în natură, de a trăi lângă apă și sunt înconjurată de cățeluși, de pisici, de toate animăluțele astea de care am grijă ca de copii, pentru că e bine să fim buni cu orice există în natură pentru că ele sunt tot creația lui Dumnezeu ca și noi! E bine să facem bine și eu dacă pot să fac ceva bine pentru tot ce există în jurul meu, am cea mai mare bucurie dacă pot, și nu exagerez cu nimic, o spun din tot sufletul meu!
Ce părere aveți de incendiul de la Nôtre-Dame? A fost pus intenționat sau ce credeți că s-a întâmplat?
Incendiul de la Nôtre-Dame nu a fost provocat, are o simbolistică mult mai mare. Faptul că se petrece în săptămâna dinaintea Paștelui, când a fost omorât Iisus Hristos, este un simbol al religiei catolice, simbolul focului, de avertizare că omenirea trece printr-o perioadă de foc, de tulburări.
Foarte interesant acest simbol, aș dori ca toată lumea să pătrundă în misticismul acestui simbol, în elementul focului care poate să distrugă ceea ce omenirea a creat pentru sute de ani. Iată cu câtă ușurință se poate distruge ceva care a fost clădit și în care omenirea a crezut că rămâne pentru posteritate.
Ne pasc astfel de evenimente dacă nu suntem atenți și iată cât de dureros este să pierdem ceva care are o valoare atât de mare și o un simbol istoric. Să privim Nôtre-Dame cu alți ochi decât un simplu element oribil și care ne îndurerează. Profunzimea și semnificația acesteia fiind de o mie de ori mai mare decât ne dăm seama.
