Un barbat ma intreba demult despre cum noi, femeile, vorbim despre barbati. "La fel cum noi vorbim despre femei?", era curiozitatea lui. Ma indoiesc. Noi nu invidiem femeia langa care sta un tip care ar putea aparea pe posterul Chippendales. Noi nu poftim la pieptul vanjos al musculosilor si chiar nu visam sa imbatranim langa un manechin. Si nici nu ne impresioneaza unul care zambeste mult si vorbeste putin. Insa oftam cand vedem unul langa care viata chiar pare mai frumoasa.
Asa ca noi nu vorbim despre voi in termeni ca "frumos", "blond" sau "campion la karate". Noi, cand vrem sa laudam un barbat, spunem ca e "bun" Dar nu ne referim la acelasi lucru ca si voi cand spuneti ca o femeie este "buna". Noi nu suntem atat de superficiale.
Femeile nu regreta barbati buni la pat din viata lor pentru ca, spre deosebire de barbati, stiu ca atractia sexuala dispare si, dupa ea, ramai numai cu... omul. Asa ca ele regreta oamenii buni din vietile lor, cei care stiau sa le asculte, sa le faca sa rada, cei care s-ar fi dus si pana in Bulgaria, daca in miez de noapte ea ar fi avut chef sa se plimbe pe Nisipurile de Aur.
O femeie stie ca pe lume sunt barbati, putini, ce-i drept, care iti fac viata mai usoara. Se vede ca iubesc o femeie fara sa o spuna. O protejeaza si o ajuta, chiar daca asta inseamna sa se trezeasca la 5 dimineata, sa spele vasele in loc sa vada un meci, sa ii pregateasca surprize si sa o incurajeze atunci cand are o problema.
Majoritateta barbatilor nu sunt insa o comoara, ci o povara. Ei nu cred asta, dar noi o stim. Se plang mult, se enerveaza repede si considera ca intretinerea unei case sau a unui copil sunt responsabiltati pentru femei. Asa ca noi, femeile, suntem numai intre noi, vorbim despre cei buni. Si ne intrebam daca am tras si noi un loz castigator.