De la Anna Karenina la Sex & The City
Nu mai este ca acum 150 de ani, ca-n „Anna Karenina”, cand femeile erau dependente de barbati. Ele nu munceau si era nevoie de oficializarea relatiei ca barbatii sa le ia in grija, la propriu. Ca fete nemaritate, ele erau in grija tatalui, apoi toata averea mireselor devenea a sotilor. Divortul era aproape imposibil de obtinut de catre o femeie: nici macar adulterul nu era un motiv destul de bun pentru despartirea oficiala, daca nu o cerea barbatul.
Revenind in prezent, femeile muncesc in toate domeniile. Sunt capabile sa se intretina, ba chiar si sa-si intretina si familia. Cand o femeie necasatorita face un copil, nimeni nu mai ridica o spranceana sau poate se mai mira doar o matusa de moda veche. Asadar, cand femeile si-au castigat independenta financiara si sociala si cand divortul este disponibil dupa o scurta vizita la notar, de ce sa-ti mai pui rochie alba si verigheta pe deget? Asta este intrebarea pe care si-o pun din ce in ce mai multe femei realizate ale zilelor noastre.
Cristina Bazavan
"Bucuria libertatii de a iesi oricind dintr-o relatie"
„Nu cred in ideea de casnicie.”, spune Cristina Bazavan, jurnalist si blogger, o nemaritata convinsa. „Cred in relatia descrisa de Joan Didion astfel: <We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park.> Si mai cred in cocktailul dintre bucuria libertatii de a iesi oricind dintr-o relatie (cind iubirea se duce) amestecata cu teama care-ti face sufletul sa tremure ca si celalalt poate sa plece oricind.
Cocktailul asta iti da o adrenalina speciala si te tine alert, e bautura energizanta a relatiei.
Sunt insa buna prietena si gata oricind sa-i ajut emotional sau material pe fostii mei parteneri de viata. Cind ai impartit ceva cu o alta persoana pentru multi ani, inseamna ca ai avut lucruri in comun si e loc de o pretenie "pina cind moartea ne va desparti".
Cristina nu e singura care crede ca actul oficial omoara fluturii din stomac, doar ca de obicei barbatii fug de starea civila de teama ca pasiunea va disparea din relatie si ca viata lor se va transforma in serialul “Married with children”, iar iubita lor va deveni Peggy Bundy. Iata insa ca si femeile se tem de sindromul “Al Bundy”.
Proaspat casatorita si fericita
„Nu suntem genul de oameni pe care sa ii modifice comportamental o hartie roz.”, spune Marie-Jeanne Schweffer, Project Manager & blogger. Ea se numea pana de curand Marie-Jeanna Ganciu. S-a maritat cu barbatul pe care, spune ea, il iubea de 15 ani, dar cu care abia s-a reintalnit, dupa alte relatii si alte despartiri. Pentru ea si sotul ei, casatoria a fost un eveniment firesc in evolutia relatiei lor. “Cred ca cea mai mare parte dintre femei se marita in continuare pentru motivele clasice: stabilitate, pozitie in societate, presiunea parintilor, educatie. Spre norocul meu, nu a fost cazul de niciuna dintre ele, asa ca mi-am permis sa ma marit pur si simplu pentru ca asa am vrut amandoi. In principiu, nu sunt un mare fan al institutiei casatoriei, asa cum este ea prezenta in societate. Am avut noroc sa cunosc (chiar foarte demult) un barbat care intelege ca asta reprezinta o dovada finala pe care ne-am dat-o unul altuia. Pentru noi, a fost un mod de a ne arata unul altuia ca, dupa 15 ani de cautari in directia gresita, stim acum ca suntem persoana potrivita, unul pentru celalat.”
Marie-Jeanne si sotul ei, imediat dupa ce au spus "Da" in fata ofiterului Starii Civile.
„As vrea sa subliniez ca am impresia ca ideea de casatorie inseamna lucruri distincte pentru diverse categorii de oameni. Noi facem parte dintre aceia care au facut-o exclusiv pentru ei insisi. Alt motiv pentru care sa te casatoresti nu recomand.”, conchide proaspat casatorita Marie-Jeanne.
Cristina si Marie-Jeanne sunt femei de varste apropiate si implicate in relatii care le implinesc. Nu sesizezi nicio diferenta intre cele doua situatii si nu ai sti care dintre ele este sau nu casatorita, daca nu ti-ar spune ele. Cu alte cuvinte, casatoria a devenit o optiune personala, foarte departe de conceptul invechit si nici vorba de vreun stigmat al celor care aleg sa se tina doar de mana prin viata.
