Orice discuție despre curaj ar trebui să ia în seamă scopul la care servește această fermitate în acțiuni, trecută adesea pe lista celor mai mari calități ale omului, și contexul în care se manifestă. Curajul la români a fost dezbătut de-a lungul istoriei și, cel mai adesea, a fost pus pe seama faptelor de vitejie ale înaintașilor.
Dacă ați crescut cu un oarecare sentiment de mândrie datorită isprăvilor, aparent fără egal, trecute în dreptul domnitorilor români, aflați că în vechime curajul se manifesta altfel decât acum. Academicianul Constantin Rădulescu-Motru nota în scrierile sale că românii sunt curajoși când acționează în grup, nu și când sunt pe cont propriu.
„Nu este ţară cu oameni mai curajoşi ca ţara noastră românească. Românii sunt eroi, dar cu deosebire când sunt în grup. În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd, la vânătoare... curajul românului nu are pereche (...) Dar românul izolat este blând ca mielul. Când îi bate cineva din picior, el tace”, remarca gânditorul român în lucrarea sa Psihologia poporului român (1906).
Citește continuarea pe www.protv.ro!