Problema prietenei mele, despre care am scris fara sa-i cer voie, dar asta e o alta poveste, nu era felul in care arata, nici personalitatea, ci programul care o facea sa nu mai poata iesi in oras. Si cum la serviciu are 10 colegi, iar in lift e cam greu de cunoscut oameni... In fine, ajunsese sa nu mai iasa la o intalnire de 6 luni pentru ca nu facea decat sa munceasca, sa iasa in oras cu aceiasi vechi prieteni, iar in club mergea... numai la zile de nastere unde numai tortul e diferit de fiecare data, in rest totul se intampla la fel.
Povestea e mereu aceeasi: muncesti de cativa ani, prietenii incep sa iasa mai rar pentru ca unii au copii sau lucreaza prea mult si ajungi sa ii faci confesiuni numai pisicii, cu care dezvolti o relatie neobisnuit de apropiata. Dar barbatii, unde sunt barbatii? Pe Internet, se pare.
Toti cei care mi-au scris mi-ai povestit ca... nici nu mai stiu cum sa invite o femeie la o cafea. Nu si-au exersat muschiul socializarii normale si a ajuns sa li se atrofieze. Daca in studentie lucrurile veneau de la sine: el se uita la ea, ea la el, si ajungeau sa se sarute la un chef in camin, acum regulile par foarte complicate. Iar ei, epistolarii disperati, marturiseau ca nici daca ar cunoaste o femeie care le place, nu ar sti ce sa faca.
Cum ele vor si vor si ei, nu ramane decat ca cineva sa le organizeze o intalnire. O noua era pentru petitoare, deci! Nu-i de mirare ca retelele de dating sau firmele de speed-dating fac averi. Femeile asteapta si barbatii... asteapta si ei ceva, inspiratie poate.
Culmea e ca lucrurile ar putea fi mult mai simple. In loc sa-i scrie unei intermediare, ca vor sa-i cunoasca prietena singura, ar trebui sa-i scrie unei femei ca o invita la un film. Sau sa ii faca niste complimente celei pe care abia au cunoscut-o. Altfel, in ritmul asta, va trebui ca ingineria genetica sa ne salveze specia. Noi singuri nu avem nicio sansa!