Motivele care stau la baza acestei schimbari in alimentatie sunt diverse, de la argumente de ordin ecologic (salvarea animalelor, conservarea mediului) la motive medicale (scaderea riscurilor de boala, prelungirea vietii) sau considerente religioase.
Intre sustinatorii vegetarianismului si restul populatiei exista o continua lupta a argumentelor. Cercetari, tratate, statistici, declaratii publice ale unor persoane cu un anumit statut in societate, celebritati – toate aceste “instrumente” inclina, uneori cu insistenta, balanta ce hotaraste pana la urma directia in care va evolua sanatatea noastra.
Pentru ca este aproape inevitabil ca intr-o familie vegetariana copiii sa nu adopte modelul parintilor, dincolo de natura oricaror motivatii, dieta celor mici trebuie supravegheata cu atentie.
Cei mici au nevoie in perioada de crestere de o multitudine de substante nutritive. Echilibrul in aportul acestora sta la baza dezvoltarii armonioase si mentinerii unei bune stari de sanatate.
Care sunt pericolele majore ale dietei vegetariene?
Dieta vegetariana exclude din start consumul de carne (animal, pasare sau peste). Exista trei categorii mari de vegetarieni:
- Lacto-ovo-vegetarienii: consuma oua, produse lactate si alimente vegetale
- Lacto-vegetarienii: consuma produse lactate si alimente vegetale, NU si oua
- Vegetarienii puri (vegani): consuma doar alimente vegetale, NU oua sau produse lactate
Acestora li se adauga forme intermediare cu restrictii partiale pentru diverse alimente.
Mai ales pentru un copil, excluderea din alimentatie a oualelor si a lactatelor ridica probleme in privinta aportului de calciu si vitamina D.
Absenta produselor din carne se asociaza frecvent cu o deficienta de fier, vitamina B12, aminoacizi si alte minerale (calciu, zinc). Toate acestea, cand se asociaza si cu un nivel caloric scazut vor creste riscul ca, in cazul neacoperirii deficitelor din alte surse, cei mici sa sufere intarzieri de crestere.
- comparativ cu absorbtia de circa 15-30% a fierului din alimentele din carne, in cazul legumelor aceasta scade la 5%. Absorbtia poate fi accentuata daca in timpul meselor la care sunt servite legume se bea suc din citrice. Nu rareori sunt necesare si suplimente din fier, prescrise de medic.
- Vitamina B12 se gaseste numai in produsele animale. In acest caz, trebuie cautate alte surse alimentare, cum ar fi laptele din soia imbogatit cu B12.
- trebuie cautate alte surse de proteine, mai exact de aminoacizi, ca produs al metabolizarii proteice. Aceste surse pot proveni din combinarea meselor cu cerealele de grau si orez cu cele din legume (mazare, fasole, soia). De asemenea nucile, semintele, fructele reprezinta surse de aminoacizi.
- calciul: este indispensabil cresterii si formarii oaselor sanatoase. In afara de produsele lactate exista si alte alimente bogate in calciu: spanac, varza, fasole verde, broccoli, branza tofu.
- zincul: prezent cu preponderenta in carne si iaurt este un element ce ajuta la cresterea celulelor, dezvoltarea tesuturilor si stimularea imunitatii. Alte surse auxiliare sunt: orezul (brun), cerealele integrale, spanacul, legumele.
O atentie deosebita trebuie acordata mamelor care alapteaza
Daca ai un regim alimentar vegetarian si alaptezi, bebelusul tau este supus unui risc major. Laptele matern este “alimentul-minune” pentru un nou-nascut, insa calitatea acestuia este puternic influentata de alimentatia mamei. In acest caz, o alimentatie deficitara se poate rasfange chiar in mod dramatic asupra copilului, lipsit mai ales de vitamine esentiale (A, B12).
Exista si avantaje ale dietei vegetariene: consumul de grasimi polinesaturate, continut caloric mic al alimentelor, aportul crescut de fibre. Toate acestea scad colesterolul, reduc riscul obezitatii, al bolilor de inima si al diabetului zaharat de tip II. Cu o singura conditie: alimentatia sa fie controlata si copilul sa fie mereu sub supravegherea unui medic.
Riscurile crescute inclina de aceasta data balanta catre alegerea unui anumit tip de dieta mai degraba dupa perioada copilariei.
Sursa: depici.ro