Culoare, zgomot, costume, samba, femei frumoase şi nopţi albe. Sunt lucrurile ştiute, la vedere, pe care carnavalul de la Rio le oferă an de an participanţilor. Există şi câteva aspecte „ascunse”, în special pentru privitorii din afara Braziliei.
- Puţini ştiu că descărcarea de energie de la Rio are o însemnătate religioasă. Astfel, carnavalul începe în fiecare an cu 40 de zile înainte de Paştele catolic, marcând începutul postului. În folclor se spune că termenul de carnaval a apărut, de fapt, de la expresia latină „carnis valles”, adică „adio carne”.
- Festivităţile sunt închinate regelui Momo, un personaj mitic care patronează toate carnavalurile din lumea latină. În mod simbolic, înainte de a de a da startul la petreceri, Momo primeşte de la primarul din Rio cheia oraşului, fiind însoţit de o regină şi de două prinţese.
- Peste jumătate de milion de vizitatori de peste hotare sunt aşteptaţi de fiecare dată la carnavalul de la Rio. Este şi motivul pentru care organizatorii se tem în acest an ca nu cumva temutul coronavirus apărut în China să pătrundă în ţara sud-americană.
- Carnavalul de la Rio nu înseamnă doar paradele propriu-zise de pe „sambodromul” principal. Ca urmare, metropola braziliană e împânzită de aproape 600 de alte puncte de distracţie (numite „blocos”), astfel că localnicii se pot destrăbăla la orice colţ de stradă.
- Aproximativ 10 milioane de litri de bere se consumă în fiecare an pe parcursul celor 5 zile ale carnavalului. Temperaturile maxime de la Rio în această perioadă se învârt în jurul a 30 de grade Celsius.
- Pentru a evita urinatul în public sau pe străzi, autorităţile aplică amenzi costisitoare, de ordinul sutelor de dolari americani. De asemenea, sunt montate aproape 30.000 de toalete mobile.
- Punctul culminant al carnavalului e parada de aproape 10 ore în care 14 şcoli de samba îşi etalează calităţile. Câştigătoarea e stabilită de un juriu de 40 de persoane, iar orgoliile între aceste trupe de dansatori sunt uriaşe. Drept urmare, investiţiile în costume şi în celelalte accesorii sunt pe măsură, unele şcoli cheltuind anual peste un milion de euro.
